Transfer of jurisdiction in criminal appeals: objective impartiality requirements and rejection of media pressure and prior preventive detention rulings

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cererilor de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024, petenţii A. şi B. au solicitat, în temeiul art. 71 şi următoarele C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, având ca obiect contestaţiile formulate de inculpaţii A., B. şi alţii, împotriva încheierii penale nr. 33/CP din 15 martie 2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj.

În motivarea cererii de strămutare, petentul A. a susţinut, în esenţă, că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Cluj ar fi afectată, datorită împrejurărilor cauzei şi a calităţii părţilor, concomitent cu existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice, care ar putea fi cauzat de o eventuală soluţie de restituire a cauzei la procuror sau de achitare a inculpaţilor, petentul susţinând că în mass media locală au fost publicate numeroase articole de presă defăimătoare la adresa sa, care au avut un impact puternic asupra opiniei publice. Astfel, a arătat că, chiar la momentul înlocuirii măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar, a fost publicat un articol de presă intitulat "Justiţia clujeană pune în libertate doi infractori deosebit de periculoşi", iar fiecare "pas" al dosarului a fost urmări de presa locală, fiind sancţionată orice decizie luată sau dispusă în favoarea inculpatului. În aceste circumstanţe, a considerat că atenţia mediatică s-a transformat într-un factor negativ şi dăunător unei justiţii echitabile, iar petentul nu mai are încredere că procesul lui care se va judeca în raza Curţii de Apel Cluj va continua să fie unul echitabil.

Al doilea motiv pentru care a apreciat petentul că se impune strămutarea cauzei este existenţa unei păreri a judecătorilor Curţii Apel Cluj cu privire la acuzaţie şi claritatea ei, aproape toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Cluj fiind implicaţi în analizarea temeiniciei măsurilor preventive, fiind enunţate în cuprinsul considerentelor hotărârilor aspecte din care rezultă că acuzaţia stabilită prin rechizitoriu ar fi clară, motiv pentru care de circa 18 luni petentul sc. află sub puterea acestora.

A arătat că, la acest moment procesual, se critică claritatea acuzaţiei şi regularitatea actului de trimitere în judecată, precum şi legalitatea administrării mijloacelor de probă aflate la dosar, aspecte "atinse" implicit în momentul formulării apărărilor cu privire la legalitatea măsurilor preventive. Ori, cât timp toţi sau aproape toţi judecătorii Curţii de Apel Cluj au considerat că se impune, pe toată perioada celor 18 luni de la debutul măsurilor preventive, menţinerea acestora, consideră petentul că există suficiente indicii că este vorba despre o acuzaţie suficient de clară şi de existenţa unor mijloace de probă administrate, în opinia organului judiciar, în mod legal, în baza cărora au fost menţinute aceste măsuri preventive.

În motivarea cererii de strămutare, petentul B. a arătat, în esenţă, că de la debutul urmăririi penale inculpatul a fost supus unui linşaj mediatic generat, pe de o parte, de faptele care fac obiectul cauzei, dar şi de împrejurarea că este judecat într-un dosar având ca obiect un accident rutier soldat cu decesul unei persoane în anul 2019. Astfel, a susţinut că au apărut în presa locală şi chiar naţională atât imagini de la percheziţiile efectuate, cât şi numele persoanelor cercetate, petentul fiind prezentat într-o lumină vădit defavorabilă, articolele menţionate având drept scop exercitarea unei presiuni asupra organelor de cercetare penală şi a judecătorilor chemaţi să soluţioneze incidentele ivite în cursul urmăririi penale.

A susţinut că, pe măsură ce dosarul a evoluat, articolele de presă au devenit tot mai agresive, atât la adresa inculpatului, cât şi la adresa judecătorilor şi a unor procurori.

În aceste circumstanţe, petentul a considerat că atenţia mediatică s-a transformat într-un factor negativ şi dăunător unei justiţii echitabile, prin crearea unei presiuni imense în jurul dosarului în care petentul este parte, iar acesta nu mai are încredere că procesul care se desfăşoară în raza Curţii de Apel Cluj va continua să fie unul echitabil.

Potrivit art. 73 din C. proc. pen., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Cluj, informaţii care au fost transmise înaintea termenului de judecată din data de 30.10.2024.

În referatul cu informaţii transmis, au fost prezentate date despre cauza a cărei strămutare se solicită, obiectul acesteia, stadiul procesual, precizându-se, totodată, că magistraţii Curtii de Apel Cluj îşi desfăşoară activitatea cu respectarea strictă a cerinţelor principiului imparţialităţii, neexistând niciun temei pentru a se dispune strămutarea cauzei.

Analizând cererile de strămutare formulate de petenţii A. şi B., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmaţiile petenţilor nu sunt susţinute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei. Împrejurările învederate nu generează, în mod automat şi prin ele însele, o suspiciune de lipsă de imparţialitate a judecătorilor Curţii de Apel Cluj, toate acestea fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii acestora.

Or, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să se coroboreze cu afirmaţiile petenţilor, simpla susţinere a acestora, inerent subiectivă, de altfel, că instanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În ceea ce priveşte motivele invocate de petentul A., respectiv acelea că aproape toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Cluj au fost implicaţi în analizarea temeiniciei măsurilor preventive, pe care le-au şi menţinut timp de 18 luni, fiind enunţate în cuprinsul considerentelor hotărârilor aspecte din care rezultă că acuzaţia stabilită prin rechizitoriu ar fi clară, iar mijloacele de probă legal administrate, astfel că toţi sau aproape toţi judecători instanţei şi-au format o opinie cu privire la cauza supusă judecăţii, Înalta Curte constată că aceste motive sunt neîntemeiate, având în vedere că judecătorii care s-au pronunţat cu privire la măsurile preventive în timpul urmăririi penale în calitate de judecători de drepturi şi libertăţi sunt incompatibili de a participa la procedura de cameră preliminară; de altfel, două dintre declaraţiile de abţinere formulate în acest sens au şi fost admise.

Iar în ceea ce priveşte judecătorii de cameră preliminară care s-au pronunţat cu privire la măsurile preventive în timpul procedurii de cameră preliminară, legiuitorul nu a instituit o stare de incompatibilitate obiectivă în care s-ar afla aceştia dacă s-ar pronunţa şi cu privire la fondul cererilor şi excepţiilor invocate, iar o eventuală declaraţie de abţinere sau cerere de recuzare, întemeiată pe dispoziţiile art. 63 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură, poate fi oricând formulată în cauză, dacă este cazul; prin urmare, aceste motive nu pot constitui prin ele însele elemente obiective care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparţialităţii instanţei.

Aşadar, susţinerile petentului nu sunt apte de plano să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Cluj, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi de împrejurările cauzei.

Înalta Curte reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Aşadar, contrar susţinerilor petentului, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Cluj.

În ceea ce priveşte mediatizarea cauzei şi pretinsa presiune mediatică asupra judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, invocate de ambii petenţi, se constată că articole invocate de aceştia nu pun în evidenţă o mediatizare excesivă a cauzei, respectiv o acţiune mediatică concertată, de natură a crea presiune asupra magistraţilor învestiţi cu judecarea cauzei, iar o eventuală soluţie de restituire a cauzei la procuror sau de achitare a inculpaţilor nu ar putea avea aptitudinea de a conduce la existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice.

De altfel, acestea nu aduc în discuţie, în mod real, aspecte în raport de care să se poată aprecia că ar fi de natură să afecteze obiectivitatea magistraţilor Curţii de Apel Cluj, astfel că publicarea acestor articole nu este aptă a susţine eo ipso temerea că judecătorii învestiţi în prezent cu judecarea contestaţiei nu pot da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, în soluţionarea acesteia.

Înalta Curte reţine că mass media are rolul şi dreptul de a strânge şi transmite informaţii către public şi de a comenta asupra modului de administrare a justiţiei, inclusiv asupra cauzelor penale, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie, însă judecătorii, în virtutea specificului funcţiei deţinute, trebuie să îşi îndeplinească atribuţiile profesionale cu obiectivitate, fără a se lăsa influenţaţi de opinia exprimată în mass-media.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmaţiile petenţilor, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de petenţii A. şi B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., aflându-se în culpă procesuală, petenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de petenţii A. şi B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2024.