Mandatory application of complementary deprivation of rights in terrorism convictions

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul S.I. la:

- 6 ani închisoare pentru infracțiunea de terorism, prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 19 martie 2004, la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea unui telefon și a unei cartele telefonice, aflate în camera de corpuri delicte a tribunalului.

S-a dispus păstrarea ca mijloc de probă a unui telefon mobil și a unei cartele telefonice, aflate în același loc.

A dispus plata sumei de 400.000 lei din fondul Ministerului Justiției, către apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărător oficiu.

S-a reținut că, la data de 15 martie 2004, orele 15,27; 15,53 și 16,19, inculpatul a apelat de la telefonul mobil, Poliția municipiului Bacău, la numărul de apel gratuit 955, anunțând că este amplasată o bombă în stația C.F.R. Bacău, având ca scop crearea de panică, iar pentru a nu detona bomba a solicitat autorităților suma de 500.000 euro.

Echipa antitero a S.R.I. Bacău și organele de poliție au evacuat și verificat zona indicată de inculpat, însă nu au fost descoperite dispozitive explozive.

Inculpatul a refuzat inițial să spună la telefon numele, iar ulterior și-a dat o identitate falsă, în sensul că se numește T.C. și are 22 ani.

Prin decizia penală nr. 156 din 18 mai 2004 (rămasă definitivă prin nerecurare), Curtea de apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei.

Împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., prin aceea că, contrar prevederilor legii, instanțele nu au aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față, de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana făptuitorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea o prevede în mod expres, iar pedeapsa principală aplicată este de cel puțin 2 ani.

Deși infracțiunea de terorism prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 472/2002, reținută în cauză în sarcina inculpatului, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, totuși prima instanță a aplicat inculpatului pentru această infracțiune, numai pedeapsa principală de 6 ani închisoare, omițând a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care este obligatorie conform textului arătat mai înainte.

Deci, prima instanță a pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen.

Greșeala primei instanțe nu a putut fi îndreptată de instanța de apel, în lipsa unui apel al procurorului.

Recursul în anulare, fiind pentru considerentele ce preced, fondat, urmează, în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite ca atare, a se casa hotărârile pronunțate în cauză, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002, va aplica inculpatului S.I. și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

În final, inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor menționate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 154 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Bacău și deciziei penale nr. 156 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul S.I.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare.

În baza art. 2 lit. b) din Legea nr. 472/2002 aplică inculpatului S.I. și pedeapsa complementară de 3 ani privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În final inculpatul are de executat 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.