Inadmissibility of *contestație în anulare* against non-merits venue transfer decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the petitioner against a prior Supreme Court decision, resulting in the maintenance of the initial judgment that rejected the transfer of the case and imposing a 300 RON fine on the petitioner for procedural culpa. The dispute concerned the admissibility of an extraordinary appeal against a penal decision resolving a request for the transfer of venue (strămutare) under Articles 73 and 74 of the Code of Criminal Procedure, rather than a substantive judgment on guilt or innocence. Relying on Articles 426 and 431(2) of the Code of Criminal Procedure, the Court held that such extraordinary appeals are strictly limited to final judgments resolving the merits of a case (e.g., acquittal, conviction), whereas the decision on venue transfer is not subject to any appeal under Article 74(6); consequently, extending appellate remedies to procedural venue rulings would violate the principle of legality and constitutional constraints, leading to the dismissal of the petition.
Legislator headnote
AI generatedart. 426 alin. (1) C. proc. pen, art. 431 alin. (2) C. proc. pen, art. 73 C. proc. pen, art. 74 alin. (1) C. proc. pen, art. 426 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of *contestație în anulare* against non-merits venue transfer decision: The dispute concerned the admissibility of an extraordinary appeal against a penal decision resolving a request for the transfer of venue (strămutare) under Articles 73 and 74 of the Code of Criminal Procedure, rather than a substantive judgment on guilt or innocence. Relying on Articles 426 and 431(2) of the Code of Criminal Procedure, the Court held that such extraordinary appeals are strictly limited to final judgments resolving the merits of a case (e.g., acquittal, conviction), whereas the decision on venue transfer is not subject to any appeal under Article 74(6); consequently, extending appellate remedies to procedural venue rulings would violate the principle of legality and constitutional constraints, leading to the dismissal of the petition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the petitioner to pay 300 RON in judicial costs to the state due to procedural fault.
Full text
Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 289 din 23 mai 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie în anulare petentul A..
La termenul fixat în cauză, 08 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta a fost exercitată împotriva unei sentinţe penale prin care s-a soluţionat o cerere de strămutare, nu împotriva unei decizii pronunţate în apel.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, pentru a provoca un autocontrol judecătoresc. Instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii, ca urmare a admiterii contestaţiei, anulează hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor ori a celor referitoare la instanţa de judecată.
Potrivit art. 426 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse reformării, prin intermediul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, hotărârile judecătoreşti definitive, în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Se observă, aşadar, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (1) C. proc. pen., prin noţiunea de "hotărâre penală definitivă" din cuprinsul acestui text de lege se înţelege o hotărâre prin care a fost dezlegat raportul juridic de drept substanţial, prin pronunţarea unei soluţii de achitare, condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, interpretare ce rezultă din modalitatea în care au fost reglementate de legiuitor cazurile de contestaţie în anulare, folosindu-se termeni precum "judecata în apel", "inculpatul", "faptă", "dezbaterea pe fond a procesului".
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016, nr. 804 din 05 decembrie 2017), care a statuat în mod constant că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".
Deopotrivă, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, iar, când constată neîndeplinirea acestor condiţii, dispune respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.
Verificând actele dosarului, se constată că hotărârea a cărei anulare se solicită, respectiv sentinţa penală nr. 289 din 23 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, în procedura prev. de art. 73 C. proc. pen., în baza art. 74 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (6) raportat la art. 74 alin. (1) C. proc. pen., sentinţa prin care se soluţioneză cererea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac.
Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care nu a fost dezlegat un raport juridic de drept substanţial, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 426 C. proc. pen. şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 289 din 23 mai 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În atare condiţii, faţă de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 289 din 23 mai 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2024.