Cassation appeal for qualified attempted murder inadmissible for failure to invoke statutory cassation grounds

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de condamnatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 389 din data de 23 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2022, în baza art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen.

S-a stabilit ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată: durata reţinerii şi arestului preventiv, de la data de 30.09.2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 60 de zile, urmând ca aceasta să fie verificată cel mai târziu până la data de 21.12.2023.

În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 modificată şi pct. 29 din Anexa aferentă, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 20 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă promovată de B. ca inadmisibilă.

În baza art. 19 C. proc. pen. rap. la art. 397 C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 şi urm. C. civ., şi art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă exercitată în cauză de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Constanţa şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 7.540,77 RON daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală, potrivit legislaţiei în vigoare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inclusiv prin raportare la apărările formulate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului A. care în noaptea de 15/16.09.2022, în jurul orei 23:00, în timp ce se afla în locuinţa comună din sat Poarta Albă str. x, jud. Constanta, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o în mod repetat cu pumnii şi cu picioarele în zona toracelui, a capului şi a membrelor superioare pe concubina sa, persoana vălămată B., cauzându-i acesteia multiple leziuni traumatice (traumatism toracic forte cu fractură costală, traumatism abdominal, traumatisme braţe, viaţa victimei fiind pusă în primejdie prin "hemoperitoneu mediu consecutiv laceraţie splenică ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul este în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea pentru infractiunea de tentativă la omor, dispusă prin sentinţa penala nr. 61/15.02.2017 a Tribunalului Constanta, definitivă prin decizia penală nr. 748 din 29.06.2017 a Curţii de Apel Constanţa, şi prevederile art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., în raport cu împrejurarea că inculpatul a mai savârşit în trecut o infracţiune de tentativă la omor, astfel cum rezultă din cazierul judiciar.

De asemenea, a reţinut dispoziţiile art. 199 alin. (1) C. pen., referitoare la violenţa în familie în raport de relaţia de concubinaj dintre agresor şi victimă, conform art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul A. a acţionat cu intenţie indirectă, întrucât nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, însă a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat prin lovirea persoanei vătămate în mod repetat cu pumnii şi picioarele, în zona toracelui (zona care adăposteşte organe vitale ale corpului), acţiune suficient de violentă pentru a cauza, în anumite împrejurări, decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv că inculpatul are vârsta de 30 de ani, studii medii, este fără ocupaţie, a fost descris ca o persoană violentă, trăsătură de personalitate confirmată de antecedentele penale ale acestuia, precum şi că a mai fost condamnat anterior pentru tentativă de omor şi pentru furt, iar pe parcursul procesului penal inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

Aşadar, s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al sancţiunii penale poate fi atins prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 17 ani închisoare, pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a constatat că B. nu a precizat natura şi întinderea pretenţiilor până la începerea cercetării judecătoreşti, ci ulterior, nefiind, aşadar, întrunite condiţiile cerute de lege, de arătare a întinderii pretenţiilor în termenul imperativ impus de lege.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Constanţa, aceasta a fost admisă, inculpatul A. fiind obligat la plata sumei de 7.540,77 RON daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală, potrivit legislaţiei în vigoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, întrucât raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză nu exclude producerea leziunilor exclusiv în circumstanţele unei căderi simple pe o suprafaţă neregulată, respectiv cădere de la înălţime, şi, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu au fost administrate probe din care să rezulte că a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 389/23.10.2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A., la data pronunţării prezentei decizii.

În baza art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. perioada executată prin arest preventiv de la data de 30.09.2022 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, ca efect al respingerii apelului.

În baza art. 272 C. proc. pen., suma de 240 RON reprezentând onorariu parţial apărător desemnat din oficiu - avocat C. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a pronunţa această decizie, în urma examinării sentinţei apelate, Curtea a constatat că, în speţă, prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, fapta imputată inculpatului fiind corect calificată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat sub forma violenţei în familie, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Analizând, cu prioritate, motivul de apel vizând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., Curtea a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte stabilirea concretă a vinovăţiei pentru o infracţiune de omor calificat, inclusiv în formă tentată, în fiecare caz concret se impune a se efectua, pe lângă analiza subiectivă a cauzei respective, şi o analiză a datelor obiective care pot să conducă la constatarea intenţiei.

Astfel, din mijloacele de probă administrate rezultă că inculpatul A. a aplicat persoanei vătămate, în mod repetat, lovituri cu pumnii şi cu picioarele în zona toracelui, a capului şi a membrelor superioare, cauzându-i acesteia multiple leziuni traumatice (traumatism toracic forte cu fractură costală, traumatism abdominal, traumatisme braţe, viaţa victimei fiind pusă în primejdie prin hemoperitoneu mediu consecutiv laceraţie splenică ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă), provocându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, deşi inculpatul a susţinut că nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa persoanei vătămate, Curtea a reţinut că suprimarea vieţii persoanei vătămate B. a constituit un rezultat care, deşi nu s-a produs, prin întregul mod de a acţiona al inculpatului, astfel cum a fost evidenţiat anterior, a fost prevăzut de acesta şi, chiar dacă nu a fost urmărit, a fost acceptat, vinovăţia fiind în modalitatea intenţiei indirecte, în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., specifică sub aspectul laturii subiective, infracţiunii de omor calificat.

Mai mult decât atât, din concluziile raportului de expertiză medico-legale a reieşit că viaţa victimei a fost pusă în primejdie prin hemoperitoneu consecutiv traumatismului abdominal cu laceraţie splenică, ce a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, neputând fi, aşadar, reţinută infracţiunea de lovirea sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică reţinută de prima instanţă fiind corectă.

În continuare, Curtea a constatat că inculpatul A. a negat comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, prezentând propria versiune asupra evenimentelor desfăşurate, în sensul că i-a aplicat persoanei vătămate două palme, iar aceasta din urmă s-a dezechilibrat şi a căzut pe scări. Această declaraţie a inculpatului A. a fost apreciată de Curte ca nesinceră, din probele administrate în cauză (procesul-verbal încheiat la data de 16.09.2022 de către lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Poarta Albă; declaraţia persoanei vătămate B.; rezultatul testării poligraf a persoanei vătămate B.; declaraţia martorei D.; raportul de constatare medico-legală nr. x agresiuni/2022/04.10.2022; raportul de expertiză medico-legală nr. x agresiuni/2023 din 20.09.2023) rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului, în forma tentată, există şi a fost comisă de acesta cu intenţie indirectă, astfel încât nu poate fi incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum s-a invocat în apel.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. de prima instanţă, Curtea a constatat că aceasta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., asigurând o sancţionare proporţională gravităţi faptei comise şi nu se impune reducerea acesteia.

Decizia penală nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la 22 martie 2024, inculpatului A. la 26 martie 2024 şi părţilor civile B. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" Constanţa la 26 martie 2024.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 26 aprilie 2024 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la 19 aprilie 2024 (data ştampilei de pe plic), a declarat recurs în casaţie inculpatul A. (personal), fără a invoca vreun motiv de casare dintre cele reglementate expres de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a relatat pe larg împrejurările în care a fost comisă fapta pentru care a fost condamnat, susţinând, în esenţă, că, după o discuţie în contradictoriu, a lovit persoana vătămată cu palma peste faţă, însă aceasta a fugit din casă, a alunecat şi a căzut, fracturându-şi, astfel, o coastă, iar la 18 ore de la acest eveniment, a fost operată, viaţa victimei nefiind pusă în pericol.

De asemenea, a susţinut că, iniţial, la fond, dosarul a fost repartizat doamnei judecător E., judecător care a participat la soluţionarea cauzei şi în apel, alături de doamna judecător F., iar aceasta din urmă nu i-a permis să dea declaraţie în cauză.

A mai arătat că, în cauză, rezultatul testului poligraf făcut părţii civile nu este relevant, întrucât aceasta este sub tratament pentru tensiune oscilantă.

În final, a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare este mult prea aspră, în condiţiile în care judecătorul care a soluţionat fondul cauzei a aplicat pedepse mai mici unei persoane trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la 30 iulie 2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 11 august 2024, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 iunie 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 16 septembrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate cerinţele de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi art. 438 C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care a promovat recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către de către A., persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Constanţa.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul şi locul de detenţie al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, însă nu respectă condiţia de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul contestând, în realitate, împrejurările în care a fost comisă fapta pentru care a fost condamnat şi dând o nouă interpretare probatoriului administrat în cauză, aspecte care, de altfel, nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre motivele expres reglementate de lege.

De asemenea, nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. susţinerile recurentului referitoare la nelegala compunere a completului de judecată în apel ori aspectele referitoare la pedeapsa de 17 ani închisoare, în condiţiile în care s-a susţinut doar că este prea aspră, fără a se invoca vreo nelegalitate a acesteia.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2024.