Deduction of foreign prison time in enforcement of recognized foreign criminal judgment

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 67 din 15.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin cererea înregistrată la data de 25.02.2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, înregistrată conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. În motivare, a arătat că la data de 11.10.2012 a fost încarcerat în Penitenciarul din Valencia, a executat aproximativ 4 ani, după care a fost transferat, succesiv în Penitenciarul Murcia (1 an de zile), în Penitenciarul Picassent (1 an), în Penitenciarul Leon (1 an), Penitenciarul Texeiro a Coruna (2 ani). Ulterior, a fost transferat în România, la data de 25.02.2021 şi a solicitat deducerea perioadei executate în penitenciarele din Spania, din data de 11.10.2012 până la data de 25.02.2021.

În vederea soluţionării cauzei s-a dispus ataşarea dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova. De asemenea, faţă de susţinerile persoanei condamnate, s-a emis adresă la autoritatea străină pentru a se comunica data arestării persoanei condamnate A. şi perioada efectiv executată până la data de 16.12.2019 în baza sentinţelor nr. 760/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Provincial din Valencia în dosarul penal nr. x/2013, definitivă la data de 22.07.2015 şi nr. 32/05.02.2015 pronunţată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia în dosarul penal nr. x/14, definitivă la data de 10.09.2015, recunoscute prin sentinţa penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.

Răspunsul la adresa instanţei a fost înaintat la data de 17.03.2025 (filele x, 36).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 51/07.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania; s-a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi s-a dispus recunoaşterea hotărârilor penale:

• Nr. 760/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Provincial din Valencia în dosarul penal nr. x/2013, definitivă la data de 22.07.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 138 şi art. 16 din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188-189 lit. d) C. pen.), la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie cu săvârşirea de acte de violenţă prev. de art. 242 alin. (1) şi art. 16 din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracţiunea de tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233, 234 lit. a), b) şi d) C. pen.) şi la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere ilegală de arme prev. de art. 564 alin. I C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.)

• Nr. 32/05.02.2015 pronunţată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia în dosarul penal nr. x/14, definitivă la data de 10.09.2015, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie cu săvârşirea de acte de violenţă şi utilizarea unui obiect contondent prev. de art. 242 alin. l şi 3 din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen.) şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare prev. de art. 147 şi art. 148 alin. (1) din C. pen. spaniol (faptă care are corespondent în legea română infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.)

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6930 zile închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei executată de 2329 de zile închisoare până la data de 16.12.2019 şi, în continuare, la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Sentinţa penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 26.08.2020, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52/2020 din 26.08.2020 pe numele condamnatului A..

Prin adresa nr. x din data de 26.02.2021, Ministerul Afacerilor Interne- I.G.P.R- Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională- Biroul Naţional Interpol a comunicat Curţii de Apel Craiova faptul că numitul A. a fost transferat din Spania în România la data de 25.02.2021, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare spaniole, fiind încarcerat în baza MEPI nr. 52/2020 din 26.08.2020 emis de Curtea de Apel Craiova .

Aceleaşi aspecte rezultă şi din nota telefonică întocmită de grefierul de şedinţă în urma legăturii telefonice cu agentul de la Penitenciarul Craiova în care este încarcerată persoana condamnată (fila x).

Instanţa de fond a reţinut că, în cuprinsul sentinţei penale nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova s-a menţionat că, până la iniţierea procedurii de transfer, condamnatul a executat 2329 zile închisoare, calculate la data de 16.12.2019, ce urmează a fi deduse din pedeapsa totală şi în continuare, de la această dată la zi.

Din actele dosarului, instanţa de fond a constatat că din durata pedepsei (de 6930 zile închisoare), condamnatului i s-au dedus un număr de 2329 zile închisoare, acestea fiind calculate ca zile executate în străinătate, până la data de 16.12.2019, deducându-i-se, conform mandatului de executare şi perioada executată în continuare, la zi.

Aşadar, persoanei condamnate i s-au dedus corect zilele executate în străinătate. Potrivit răspunsul la adresa instanţei, cu referire strict la privarea de libertate a persoanei condamnate A. în baza sentinţelor nr. 760/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Provincial din Valencia în dosarul penal nr. x/2013, definitivă la data de 22.07.2015 şi nr. 32/05.02.2015 pronunţată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia în dosarul penal nr. x/14, definitivă la data de 10.09.2015, recunoscute prin sentinţa penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, s-a comunicat instanţei de către autoritatea competentă că persoana condamnată a fost executat până la data de 16.12.2019 un total de 2329 zile, astfel:

- 708 zile - de la data de 08.10.2012 până la 15.09.2014

- 21 zile - de la 10.07.2015 până la 30.07.2015

- 1600 zile - de la 31.07.2015 până la 16.12.2019

S-a reţinut, astfel, că data iniţială a arestării persoanei condamnate este 08.10.2012, însă, de la această dată persoana condamnată nu a fost privată de libertate în mod continuu, în cauzele finalizate cu condamnarea contestatorului prin sentinţele penale pronunţate de instanţele străine, sentinţe ce au fost recunoscute prin sentinţa penală nr. 51 din data de 07.04.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, deşi persoana condamnată a depus un înscris din care rezultă că a fost privat de libertate în mai multe perioade, iar începând cu data de 11.10.2012 în continuu până la data emiterii înscrisului, respectiv 24.02.2021, instanţa a reţinut că această perioadă neîntreruptă de privare de libertate a persoanei condamnate nu vizează cauza de faţă, ci alte cauze, dovadă în acest sens fiind chiar data arestării iniţiale în cauza de faţă, respectiv 08.10.2012, conform răspunsului comunicat de autoritatea competentă, iar nu 11.10.2012 cum susţine persoana condamnată.

De altfel, din cuprinsul sentinţei de condamnare nr. 32/05.02.2015 pronunţată de Judecătoria pentru Cazuri Penale nr. 5 din Murcia rezultă că la data judecării în această cauză, persoana condamnată A. suferise deja mai multe condamnări pentru comiterea altor infracţiuni .

Analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Curtea de apel a constatat că motivele invocate de acesta nu vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., din moment ce prin sentinţa penală nr. 51/07.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus transferarea sa pentru continuarea executării pedepsei de 6930 zile închisoare într-un penitenciar din România şi s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei executată de 2329 de zile închisoare până la data de 16.12.2019 şi, în continuare, la zi, iar conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 52/2020 din 26.08.2020 s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, dispunându-se, totodată, deducerea din pedeapsa de 6930 zile închisoare a perioadei de 2329 zile închisoare executate până la 16.12.2019 şi în continuare la zi.

S-a mai reţinut că autorităţile spaniole nu au transmis o altă hotărâre judecătorească şi niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situaţie faţă de care nu se poate reţine că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă aplicată de către statul emitent, care să poată fi recunoscută în condiţiile Legii nr. 302/2004.

Împotriva sentinţei penale nr. 67 din 15 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind acordat termen aleatoriu pentru soluţionare la data 17 iunie 2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului din oficiu al contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Contestatorul condamnat A., beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a arătat că în momentul transferului persoanei condamnate în România nu s-a făcut deducerea corespunzătoare a timpului petrecut de contestator în penitenciarele din Spania.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul persoană condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia. În procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, cum este cazul de faţă invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În speţă, se constată că, prin cererea formulată în baza dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.., pe calea contestaţiei la executare, contestatorul condamnat A. a susţinut că nu s-a făcut deducerea corespunzătoare a timpului petrecut în penitenciarele din Spania.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 51/07.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania, s-a dispus recunoaşterea hotărârilor penale străine şi s-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6930 zile închisoare într-un penitenciar din România. S-a dispus transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. Se constată că din durata pedepsei (de 6930 zile închisoare), condamnatului i s-au dedus un număr de 2329 zile închisoare, acestea fiind calculate ca zile executate în străinătate, până la data de 16.12.2019, deducându-i-se, conform mandatului de executare şi perioada executată în continuare, la zi.

Prin cererea de contestaţie la executare, contestatorul condamnat a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., solicitând deducerea perioadei executate în penitenciarele din Spania, din data de 11.10.2012 până la data de 25.02.2021.

Înalta Curte constată că prima instanţă a solicitat relaţii autorităţilor judiciare din Spania, care au comunicat că persoana condamnată a fost executat până la data de 16.12.2019 un total de 2329 zile, astfel: 708 zile de la data de 08.10.2012 până la 15.09.2014; 21 zile de la 10.07.2015 până la 30.07.2015 şi 600 zile de la 31.07.2015 până la 16.12.2019 . Aşa cum s-a reţinut anterior, prin sentinţa penală nr. 51/07.04.2020, prin care s-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, i s-au dedus corect zilele executate în străinătate, respectiv perioada executată de 2329 de zile închisoare până la data de 16.12.2019 şi, în continuare.

Aşadar, se constată că, deşi se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.., contestaţia formulată de contestatorul A. nu se încadrează în situaţia prevăzută de acest texte de lege şi prin urmare este nefondată. Nemulţumirile contestatorului referitoare la alte perioade executate în străinătate care nu au legătura cu cauza de faţă, pot fi valorificate în cadrul altei isntituţii de drept proceual penal în cadrul căreia ar putea solicita o eventuală deducere de pedeapsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 15 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 15 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.