Inadmissibility of cassation appeal against a final procedural order dismissing a complaint against a prosecutor's non-prosecution decision

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 173 din 12 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de acesta împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

S-a reţinut că prin încheierea penală nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A. împotriva referatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nr. 619/VIII/1/2024 din data de 20.12.2024.

Împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestaţie petentul A..

Înalta Curte, prin încheierea nr. 173 din 12 martie 2025, a constatat că, potrivit art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată.

Conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen.., încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că, petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

Împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestaţie în anulare formulată de contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 09 mai 2025, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 17 iunie 2025.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea drepturilor procesuale şi al pronunţării unei noi hotărâri cu respectarea prevederilor legale.

Procedura de judecată a contestaţiei în anulare presupune două etape, şi anume admiterea în principiu şi judecata pe fond după admiterea în principiu a contestaţiei. Astfel, instanţa examinează cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, condiţii ce rezultă din prevederile art. 426-428 C. proc. pen.. şi ale art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. prin care se verifică dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este formulată de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele concrete invocate în susţinerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 426 C. proc. pen.. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 426 C. proc. pen..: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare (…)"

Astfel, sunt supuse contestaţiei în anulare numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, prin care instanţa se pronunţă potrivit art. 396 alin. (1) şi/sau art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., când instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, iar prin aceeaşi hotărâre se pronunţă şi asupra acţiunii civile.

Interpretând textele de lege anterior menţionate, se constată că nu pot fi supuse contestaţiei în anulare hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecinţa fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 426 C. proc. pen.. şi poate fi formulată numai în cazurile expres prevăzute în acelaşi articol la lit. a)-i) din acelaşi act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, prin care s-a respins contestaţia formulată de acesta împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, care a soluţionat plângerea formulată de petent împotriva referatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nr. 619/VIII/1/2024 din data de 20.12.2024.

Aşadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare formulate de contestator nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, contestatorul exercitând calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

În aceste condiţii, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 426-428 C. proc. pen.. şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.