Repeat cassation appeal inadmissible due to prior rejection barring new challenges to the same judgment

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată:

Prin sentinţa penală nr. 41 din 24.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale).

(…)

Potrivit art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicate inculpatului durata reţinerii (dispuse prin ordonanţa nr. 256/P/2015 din data de 26.04.2016), a arestării preventive (dispuse prin încheierea penală nr. 197/C/27.04.2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Cluj, prelungită şi menţinută ulterior), respectiv a arestului la domiciliu (dispusă prin încheierea penală nr. 125/10.08.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, menţinută ulterior), perioadă de la data de 26.04.2016 până la data de 22.12.2016.

Conform art. 397 alin. (4) raportat la art. 2502 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj asupra: autoturismului, proprietatea inculpatului A.; terenului intravilan în suprafaţă de 74 mp, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare, nr. topo x şi a terenului intravilan în cotă de 9/788 parte aferentă parcării, nr. 2, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare - B118, nr. topo x, proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 65.000 RON şi 5.000 euro cu privire la care s-a dispus confiscarea specială.

S-a dispus ca sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj să garanteze şi executarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 40.000 RON.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei totale de 65.000 RON şi 5.000 euro, urmând ca în cazul în care nu se găsesc sumele menţionate, confiscarea să se realizeze prin echivalent.

(…)

În concluzie, potrivit art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 40.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (suma de 3.000 RON în cursul urmăririi penale, 7.000 RON în cursul camerei preliminare şi al procedurilor asociate acestei faze procesuale, respectiv suma de 30.000 RON în faza judecăţii şi în procedurile asociate).

Prin decizia penală nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinţei penale nr. 41/2022 din 24 februarie 2022 a Tribunalului Cluj, care a fost desfiinţată în parte, cu privire la durata pedepsei complementare aplicate inculpatului A. şi rejudecând cauza în aceste limite:

A fost majorată durata pedepsei complementare, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia de primar), de la 4 ani la 5 ani.

Pedeapsa complementară s-a dispus a fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 397 alin. (4) raportat la art. 2502 din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj asupra: autoturismului, proprietatea inculpatului A.; terenului intravilan în suprafaţă de 74 mp, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare, nr. topo x şi a terenului intravilan în cotă de 9/788 parte aferentă parcării, nr. 2, din Municipiul Baia Mare, str. x, înscris în CF x Baia Mare - B118, nr. topo x, proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 65.000 RON şi 5.000 euro, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială.

S-a dispus ca sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din 18.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj să garanteze şi executarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 57.000 RON (aferente fazelor de urmărire penală, judecata în primă instanţă şi judecata în apel).

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 41/2022 din 24 februarie 2022, pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 942 RON, reprezentând onorariul cuvenit d-lui av. B., în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, sumă ce se avansează din Fondul Ministerului de Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata în favoarea Statului Român a sumei de 17.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea Ministerului Public în apel au rămas în sarcina Satului Român.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 29 noiembrie 2023, la sediul cabinetului avocatului ales, respectiv la data de 28 noiembrie 2023 prin afişarea înştiinţării la adresa de domiciliu, termenul de declarare a recursului în casaţie împlinindu-se la data de 03 ianuarie 2024.

La data comunicării deciziei din apel, inculpatul A. se afla în stare de libertate; conform verificărilor în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, inculpatul a fost încarcerat la data de 19.03.2024, în baza mandatului de executare nr. 56/24.11.2023 privind pedeapsa stabilită prin decizia nr. 1704/A/2023 a Curţii de Apel Cluj.

Împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016, la data de 15 aprilie 2025 (prin email), inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., invocând că în mod greşit, nu s-a dispus încetarea procesului penal, pentru intervenirea prescripţiei penale, având în vedere deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi din Casaţie şi Justiţie şi Recursul în interesul legii din 20.01.2025.

Sub aspectul motivării, s-a susţinut că infracţiunea pentru care a fost condamnat, luare de mită în formă continuată, ce are în conţinut cele două acte materiale ca infracţiuni simple, reunite sub o unică rezoluţie infracţională se consumă în momentul săvârşirii primului act material (infracţiune simplă cu data de săvârşire martie 2015) şi se epuizează în momentul săvârşirii celui de al doilea act material (infracţiune simplă cu data de săvârşire începutul lunii noiembrie 2015).

Având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, acesta fiind împlinit raportat la prima pretindere (martie 2023), dar cel mai târziu raportat la cea de a doua pretindere (începutul lunii noiembrie 2023) - susţinându-se că, în realitate, conform probelor de la dosar, cea de a doua pretindere ar fi avut loc după data de 27 octombrie 2015, cel târziu la începtul lunii noiembrie 2015.

S-a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie, susţinându-se că, în cauză, cererea este promovată în termenul legal de 30 de zile de la momentul accesibilităţii asupra căii de atac prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pus în lumină de Decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 (publicată în M.Of. Partea I la 11.04.2025).

În opinia recurentului inculpat, prin apărător, se impune repunerea în termenul de declarare a recursului în casaţie, având în vedere data la care s-a reglementat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu referire la cazul în care în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, adică la un moment ulterior pronunţării deciziei în apel.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, în condiţiile art. 441 C. proc. pen.

Ataşat căii de atac declarate, inculpatul A. a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 435 C. proc. pen. şi art. 438 alin. (3) C. proc. pen.

La data de 23 mai 2025, recurentul inculpat a depus la dosar şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionaliate a dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. pen.

Cele două cereri formulate de recurentul inculpat fac obiectul dosarului asociat nr. x/2025 cu termen la 12.06.2025.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în situaţia în care se constată cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Înalta Curte constată că împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a mai promovat un recurs în casaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apreciind că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, recurs în casaţie care a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 150/RC din 13.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (3) C. proc. pen. în privinţa prezentei cereri de recurs în casaţie, formulată la data de 15 aprilie 2025.

Întrucât, în cauză, nu este respectată o dispoziţie legale esenţială, necesar a fi îndeplinită prioritar pentru admisibilitatea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, devin incidente prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., context în care Înalta Curte notează că analiza celorlalte condiţii, reglementate de dispoziţiile art. 437 - 438 alin. (1) C. proc. pen., nu se mai impune.

Cum Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale a României privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu a fost pronunţată în cauză, instanţa de contencios constituţional nefiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate de către inculpatul A., ab initio, nu se pune problema repunerii în termen, instituţie nereglementată în cazul recursului în casaţie.

În consecinţă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 438 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1704/A/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2025.