Contopire of concurrent sentences barred by Italian execution jurisdiction; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 40/PI din data de 04 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 597 din C. proc. pen. raportat la art. 585 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de contopire a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 61/16.03.2021 a Curţii de Apel Timişoara, modificată prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2021 şi prin sentinţa penală nr. 61/16.03.2021 a Curţii de Apel Timişoara, modificată prin decizia penală nr. 195/A/10.07.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul condamnat A..

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, în temeiul sentinţei penale nr. 61/PI/16.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 195/A/10.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 64 BIS/PI/2021 din data de 24.07.2024.

Curtea a reţinut, de asemenea, că în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 64/PI/2021 din data de 13.03.2023 a fost emis mandatul european de arestare nr. 2/2023, inculpatul A. fiind localizat pe teritoriul Italiei şi reţinut la data de 20.03.2023.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 17/09.05.2023, definitivă la data de 16.05.2023, Curtea de Apel din Veneţia a refuzat executarea mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel Timişoara pe numele petentului condamnat A. şi a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 61/PI/16.03.2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, definitivă cu modificări prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021.

Curtea a constatat şi că în baza hotărârii pronunţate de Curtea de Apel din Veneţia, Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Veneţia a emis, la data de 28.06.2023, ordinul executoriu de încarcerare pentru pedeapsa de 4 ani 6 luni şi 8 zile închisoare, persoana condamnată A. fiind arestată în baza acestui ordin în data de 28.06.2023 şi, ulterior, în data de 29.06.2023, aceeaşi autoritate judiciară a emis dispoziţia de revocare a ordinului de reţinere şi ordinul de eliberare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Veneţia dispunând eliberarea persoanei condamnate A. întrucât pedeapsa ce urmează a fi executată, după deducerea duratei măsurilor preventive (arest preventiv şi arest la domiciliu, executate în România şi în Italia) nu depăşeşte limitele prevăzute de dispoziţiile legale italiene care permit executarea pedepsei prin una din măsurile alternative la detenţie.

Prima instanţă a constatat din actele dosarului că petentul condamnat a formulat cerere de acordare a unei măsuri alternative la detenţie, înaintată instanţei de supraveghere competente (Tribunalul de Supraveghere din Veneţia) care, până la acest moment, nu a pronunţat o hotărâre în acest sens, fiind stabilit termen pentru audiere la data de 29.04.2025.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei aplicate de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa penală nr. 61/PI/16.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, modificată prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost recunoscută de Curtea de Apel din Veneţia prin sentinţa penală nr. 17/09.05.2023, definitivă la data de 16.05.2023, iar faptul că instanţa de supraveghere din Italia nu s-a pronunţat până în acest moment asupra cererii de stabilire a executării pedepsei închisorii într-una din modalităţile alternative la detenţie nu echivalează cu neînceperea executării hotărârii de condamnare recunoscute de autorităţile judiciare din Italia, în condiţiile în care ordinul de executare a pedepsei închisorii a fost pus în executare la data de 28.06.2023, prin arestarea şi încarcerarea petentului condamnat.

S-a reţinut de prima instanţă că ulterior încarcerării în baza ordinului executoriu de încarcerare, petentul a fost pus în libertate, întrucât legislaţia italiană permite executarea unei pedepsei într-un cuantum mai mic de 4 ani închisoare şi într-o modalitate neprivativă de libertate, însă acest aspect a condus la suspendarea ordinului executoriu de încarcerare până la soluţionarea cererii de către instanţa de supraveghere, suspendarea fiind dispusă în timpul executării pedepsei, aşa cum rezultă chiar din cuprinsul înscrisurilor emise de autorităţile judiciare din Italia.

Făcând trimitere la prevederile art. 17 alin. (2), art. 22 alin. (1), art. 25 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI, preluate în art. 156 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a apreciat că, în prezenta cauză, executarea hotărârii penale de condamnare a petentului A. la pedeapsa închisorii, astfel cum a fost recunoscută de autorităţile judiciare din Italia, este guvernată de legea italiană, astfel încât orice modificare cu privire la pedeapsa recunoscută, inclusiv sub aspectul unei eventuale contopiri cu pedepse pentru fapte concurente este de competenţa statului de executare.

Împotriva sentinţei penale nr. 40/PI din data de 04 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2024, persoana condamnată A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva sentinţei penale nr. 40/PI din data de 04.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune contopirea pedepselor aplicate prin deciziile pronunţate de instanţa supremă, cu consecinţa emiterii unui singur mandat de executare a pedepsei.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în temeiul art. 597 raportat la art. 585 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 61/PI din data de 16 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, cu privire la contestatorul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la pedeapsa de la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (privind pe inculpatul B.).

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (privind pe inculpatul C.).

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (privind pe expertul contabil).

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (privind pe colaboratorul sub identitate reală).

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă (privind pe inculpatul D.).

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă (privind pe inculpatul C.).

În baza art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 3 (trei) ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare în regim de deţinere.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. raportat la art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii şi arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 până la data de 27.07.2016, inclusiv.

Prin decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, printre altele, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, iar în rejudecare s-au dispus următoarele:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare, în regim de detenţie aplicată inculpatului A. şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de administrator al unei societăţi comerciale, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor şi a fost înlăturat sporul de 3 ani închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită (privind pe inculpatul B.), prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016).

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită (privind pe inculpatul C.), prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016).

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită (privind pe expertul contabil), prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din 01 martie 2022 a Înaltei Curţi), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016).

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită (privind pe colaboratorul sub identitate reală), prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016).

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă (privind pe inculpatul D.), prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din cursul anilor 2013-2016).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, ca efect al admiterii apelului, respectiv:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator al unei societăţi comerciale, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante;

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă (privind pe inculpatul C.), prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator al unei societăţi comerciale, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante, în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni închisoare în regim de deţinere.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. raportat la art. 66 din C. pen. inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv administrator la o societate comercială, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii şi arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 până la data de 27.07.2016, inclusiv.

Înalta Curte constată că în baza sentinţei penale nr. 61/PI/16.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 64/PI/2021 din data de 13.03.2023.

Prin decizia penală nr. 836/RC din data de 12.12.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, a fost admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 13.03.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost casată în parte decizia recurată în privinţa inculpatului A., numai în ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru infracţiunea de dare de mită (cu referire la colaboratorul cu identitate reală E.) prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi încetarea procesului penal pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă (cu referire la inculpatul D.) prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în aceste limite.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Urmare a rejudecării apelurilor, prin decizia penală nr. 195/A din data de 10.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, printre altele, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

S-a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate sub următoarele aspecte: nereţinerea circumstanţei atenuante judiciare referitoare la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la inculpatul A.; greşita individualizare a pedepselor stabilite inculpatului A..

S-a redus cuantumul pedepsei principale a închisorii stabilite sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., de la 1 an închisoare la 9 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Timişoara.

S-a redus cuantumul pedepsei principale a închisorii stabilite inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., de la 1 an închisoare la 9 luni închisoare, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Timişoara.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 3 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 9 luni închisoare), inculpatului A. aplicându-i-se pedeapsa principală rezultantă de 1 an închisoare, în regim de detenţie.

Se constată că, în baza sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 195/A/10.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 64 BIS/PI/2021 din data de 24.07.2024.

Înalta Curte constată că în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 64/PI/2021 din data de 13.03.2023 a fost emis mandatul european de arestare nr. 2/2023, inculpatul A. fiind localizat pe teritoriul Italiei şi reţinut la data de 20.03.2023.

În continuare, din înscrisurile de la dosar, rezultă că prin sentinţa penală nr. 17 din data de 09.05.2023, definitivă la data de 16.05.2023, Curtea de Apel din Veneţia a refuzat executarea mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel Timişoara pe numele contestatorului A. şi a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, definitivă cu modificări prin decizia penală nr. 106/A din data de 13.03.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021.

De asemenea, rezultă că, în baza acestei hotărâri a Curţii de Apel din Veneţia, Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Veneţia a emis, la data de 28.06.2023, ordinul executoriu de încarcerare pentru pedeapsa de 4 ani, 6 luni şi 8 zile închisoare, contestatorul A. fiind arestată în baza acestui ordin la data de 28.06.2023, pentru ca, la data de 29.06.2023, aceeaşi autoritate judiciară să revoce ordinul de reţinere şi ordinul de eliberare, dispunând eliberarea contestatorului A., întrucât pedeapsa ce urmează a fi executată, după deducerea duratei măsurilor preventive (arest preventiv şi arest la domiciliu, executate în România şi în Italia), nu depăşeşte limitele prevăzute de dispoziţiile legale italiene care permit executarea pedepsei prin una din măsurile alternative la detenţie.

Astfel, în raport de cele enunţate mai sus, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei aplicate de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa penală nr. 61/PI din data de 16.03.2021, modificată prin decizia penală nr. 106/A din data de 13.03.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost recunoscută de Curtea de Apel din Veneţia prin sentinţa penală nr. 17 din data de 09.05.2023, definitivă la data de 16.05.2023, chiar dacă nu a fost stabilită încă modalitatea de executare a acesteia, respectiv executarea pedepsei sub supraveghere sau alte forme alternative.

Prin urmare, în această situaţie, în speţă devin incidente dispoziţiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în situaţia când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare, dispoziţii care transpun în legislaţia română prevederile art. 17 alin. (2), art. 22 alin. (1) şi art. 25 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI.

Aşadar, competenţa statului român nu se extinde asupra formelor de executare emise de un stat membru, în procedura subsecventă recunoaşterii şi punerii în executare a mandatului naţional a cărui executare îi este solicitată.

În condiţiile în care statul italian, după recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţate de statul român, a dispus emiterea formelor de executare a pedepsei (procedură în derulare pentru contestatorul A.), statul emitent nu mai poate interveni în procedura de executare a respectivelor pedepse, întrucât executarea nu poate fi efectuată concomitent de către două state membre, câtă vreme condamnatul A. se află pe teritoriul unuia dintre cele două state membre (în speţă, statul italian), stat care aduce la îndeplinire executarea pedepsei. Executarea unui mandat presupune prezenţa pe teritoriul statului de executare a persoanei care este vizată de acesta.

În acest context, Înalta Curte reţine că odată cu recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 61 din data de 16.03.2021 a Curţii de Apel Timişoara, modificată prin decizia penală nr. 106/A din data de 13.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, de către autorităţile judiciare din Italia, executarea hotărârii penale de condamnare a contestatorului A. la pedeapsa închisorii este guvernată de legea penală italiană, astfel încât orice modificare cu privire la pedeapsa recunoscută, inclusiv sub aspectul unei eventuale contopiri cu pedepse pentru fapte concurente este de competenţa statului de executare, respectiv a statului italian.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 40/PI, din data de 04.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 40/PI, din data de 04.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2025.