Inadmissibility of extraordinary appeal against interlocutory dismissal of annulment petition due to non-adjudication of merits

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 198 din data de 13.04.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 219 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A., arestat preventiv în cauză, la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală (persoană vătămată B. - 3 acte materiale).

În temeiul art. art. 219 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. arestat preventiv în cauză, la pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală (persoană vătămată C. - 2 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. şi art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă fiecare pedeapsă principală, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. ori de a se apropia de acestea la mai puţin de 100 metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă fiecare pedeapsă principală, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. (cu aceleaşi date) ori de a se apropia de acestea la mai puţin de 100 metri, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani şi 2 luni închisoare aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 1 an 4 luni şi 20 de zile, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani 10 luni şi 20 de zile închisoare conform art. 60 C. pen., în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. (cu aceleaşi date) ori de a se apropia de acestea la mai puţin de 100 metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C. (cu aceleaşi date) ori de a se apropia de acestea la mai puţin de 100 metri de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. a fost menţinută măsura preventivă a arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 10 din 28.05.2021 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Slatina.

În baza art. 399 alin. (4) C. proc. pen.. prezenta hotărâre a rămas executorie cu privire la măsura preventivă.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului şi durata arestării preventive începând cu data de 28.05.2021, la zi.

S-a luat act că persoanele vătămate B. şi C. (cu aceleaşi date) nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/08.04.2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 1 alin. (1), alin. (2) lit. i), art. 2 alin. (1) din Legea nr. 118/2019 privind Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum şi pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus înscrierea inculpatului A. în Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, după operaţionalizarea Registrului.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 1.500 RON sume avansate în faza de urmărire penală).

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatul A. - în cuantum de 868 RON - delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2244/2021 - avocat D., pentru persoana vătămată minoră C.- în cuantum de 470 RON - delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2246/2021 - avocat E., pentru persoana vătămată minoră B. - în cuantum de 470 RON - delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2245/2021 - avocat F., vor fi avansate de către stat.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1100 din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021, a fost respins apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 198 din data de 13.04.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2021.

S-a dedus în continuare din pedeapsă durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2022 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel.

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat şi persoanele vătămate, au rămas în sarcina statului, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii penale, a formulat contestaţie în anulare, condamnatul A..

La data de 15 ianuarie 2024 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, contestaţia în anulare formulată de către condamnatul A., împotriva deciziei penale nr. 1100 din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021, solicitând să se constate că sunt incidente dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., având în vedere faptul ca existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

A arătat că, în speţă, este vorba de faptul că sesizarea organelor de cercetare penală a fost făcută de mama celor două minore care au calitatea de parte vătămată, respectiv B. care era în vârstă de 16 ani şi C. care era în vârstă de 11 ani.

A fost trimis în judecată şi în baza art. 219 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C. pen.

Potrivit art. 219 alin. (5) C. pen., acţiunea penală pentru fapta prevăzută de art. 219 alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În cauza de faţă minora B. era în vârstă de 16 ani, deci făcea parte din categoria persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, situaţie în care, potrivit art. 289 C. proc. civ., aceasta trebuia să formuleze plângerea penală, cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

În cauză nu există o plângere formulată de această minoră, ci numai de către mama sa, plângerea nefiind însuşită de către minoră şi neexistând proces-verbal de sesizare din oficiu.

Oricum, plângerea penală putea fi formulată de către reprezentantul legal în cazul în care este vorba de o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă, doar în cazul în care aceasta îi emitea un mandat special, acest mandat nefiind la dosarul cauzei.

Neexistând nici plângerea persoanei vătămate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 219 alin. (1) C. pen. şi, neexistând plângerea persoanei vătămate cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 219 alin. (2) C. pen. şi neexistând proces-verbal de sesizare din oficiu, rezultă faptul că exista un motiv care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv lipsa plângerii prealabile şi a actului de sesizare a organelor de urmărire penală, situaţie care atrăgea incidenţa dispoziţiilor art. 16 lit. e) C. proc. civ. penală.

Acest aspect nu a fost sesizat pe parcursul cercetării judecătoreşti, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 426 lit. b) C. proc. civ. penală privind admiterea în principiu a contestaţiei şi dispunerea rejudecării apelului.

În drept, a invocat dispoz. art. 426 C. proc. civ..penală.

Prin decizia penală nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 a fost respinsă contestaţia în anulare, formulată de către condamnatul A. , împotriva deciziei penale 1100 din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

A fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a achitat din fondurile Ministerului Justiţiei, rămânând în sarcina statului.

Decizia penală nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 - a fost comunicată condamnatului A. la data de 15 mai 2025, la locul de deţinere, respectiv Penitenciarul Pelendava iar, termenul de declarare a recursului în casaţie - s-a împlinit pentru condamnatul A. la data de 16 iunie 2025.

Împotriva hotărârii instanţei de apel la data de 21 iunie 2024, data poştei, a formulat cerere de recurs în casaţie, condamnatul A., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În esenţă, a solicitat, admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate, susţinând că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât a dovedit că nu există plângerea prealabilă şi nici sesizarea din oficiu, orice activitate pe care a desfăşurat-o în această situaţie, nefăcând obiectul vreunei infracţiuni.

A mai susţinut că a fost condamnat pentru două infracţiuni de agresiune sexuală, din care una dintre infracţiuni nu poate fi cercetată în lipsa plângerii prealabile, limitele de pedeapsă sunt altele decât cele avute în vedere de instanţă.

Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către condamnatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 15 mai 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către condamnatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 iunie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 18 iunie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte, reţine următoarele:

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A., împotriva deciziei penale nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 este inadmisibilă pentru cele ce urmează:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiţionată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casaţie.

Potrivit art. 433 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Conform dispoziţiilor art. 434 C. proc. pen..:

"(1) Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

După cum se poate observa, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. proc. pen.. (art. 39 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul curţilor militare de apel), respectiv art. 40 alin. (2) C. proc. pen.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 434 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. şi coroborat cu art. 433 din C. proc. pen., rezultă fără echivoc că pot fi atacate cu recurs în casaţie numai hotărâri definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzelor.

În cauză, prin decizia penală nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1100 din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021.

Aşadar, se observă că recurentul-condamnat A. nu a formulat recurs în casaţie împotriva unei decizii pronunţate de o curte de apel, în calea de atac a apelului, ci împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestaţie în anulare.

În situaţia în care, în urma admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, s-ar fi procedat la rejudecarea apelului, s-ar fi putut exercita calea extraordinară de atac a recursului în casaţie împotriva acestei noi hotărâri, însă criticile putea fi formulate doar cu privire soluţia dispusă de instanţă în rejudecarea apelului (urmare a admiterii contestaţiei în anulare).

Ca atare, hotărârile penale pronunţate în apel care nu vizează fondul cauzei sunt excluse controlului jurisdicţional exercitat în procedura recursului în casaţie, scopul recursului în casaţie fiind exclusiv acela de a îndrepta erorile de drept comise de instanţele de apel la judecarea fondului cauzei.

Prin urmare, având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea unui recurs în casaţie împotriva unei decizii pronunţate în contestaţie în anulare, iar aşa cum s-a arătat în cele ce preced, această cale de atac este rezervată deciziilor pronunţate în apel, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, recursul în casaţie fiind, ca atare, inadmisibil.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menţionată face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., astfel că în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 278 din data de 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2025.