Cassation appeal inadmissible as time-barred; tax evasion conviction and civil award stand.

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 55 din 17.03.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea 241/2005 rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 5 din noul C. pen. şi art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 65 alin. (1) - (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a din C. pen. din 1969, (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) din C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcţie implicând serviciul autorităţii de stat) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a, b) şi c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, republicată, cu art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, (63 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, a fost condamnat acelaşi inculpat cu datele de stare civilă mai sus menţionate la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) - (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) din C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcţie implicând serviciul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II-a a) şi b) din C. pen. din 1969.

S-a constatat că faptele pentru care este condamnat inculpatul A. în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 971/20.12.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă la data de 23.11.2021 astfel cum a fost modificată în parte, în latură penală şi latură civilă, prin decizia penală nr. 1155/23.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 370/19.10.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 600/18.02.2014 a I.C.C.J. cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală 112 din 17.02.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 192/21.01.2013 a I.C.C.J.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II -a C. pen. din 1969, (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcţie implicând serviciul autorităţii de stat) şi lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente pe care le repune în individualitate alor, astfel:

- pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. şi art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 370/19.10.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 600/18.02.2014 a ICCJ.

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu art. 74 - 76 C. pen., cu art. 320 indice 1 C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 C. pen. cu aplic art. 74 - 76 C. pen. şi art. 320 indice 1 C. proc. pen.

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap.la art. 194 alin. (1) cu aplic art. 74-76 C. pen. şi art. 320 indice 1 C. proc. pen.

S-a menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 370/19.10.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 600/18.02.2014, a I.C.C.J.

S-a menţinut anularea suspendării condiţionate a pedepsei închisorii de 5 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 112/17.02.2012 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 192/21.01.2013 a ICCJ.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 36 din C. pen. anterior cu art. 5 din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cauză cu pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani, 5 luni, o lună şi 4 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) - (3) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a din C. pen. din 1969, (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) din C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcţie implicând serviciul autorităţii de stat) şi lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 88 din C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa rezultantă prevenţia din 5.10.2011 la 17.02.2012.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap.la art. 19, 20, 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu art. 1357, 1381, 1382, 1383 din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 930.366 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii ce se vor calcula până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa din data de 17.03.2015, asupra bunurilor mobile şi imobile (...) aparţinând inculpatului A..

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1547/2019 din 23.11.2021, emis în baza sentinţei penale nr. 971/20.12.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă la data de 23.11.2021 astfel cum a fost modificată în parte, în latură penală şi latură civilă prin decizia penală nr. 1155/23.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi emiterea unui nou mandat potrivit menţiunilor prezentei sentinţe.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţelor penale de condamnare ce au fost avute în vedere la contopirea pedepselor.

S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 5000 RON ocazionate cu desfăşurarea urmăririi penale şi la plata sumei de 2900 RON reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de cercetarea judecătorească.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON reprezentând majorare onorariu expert contabil-B. stabilit prin încheierea pronunţată la data de 10.06.2021.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpatul A. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

Prin decizia penală nr. 1116 din data de 25 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de apelantul inculpat A..

A fost admisă excepţia tardivităţii cererii de apel formulate de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 55/17 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.

A fost respins ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 55/17 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, împotriva sentinţei penale nr. 55/17 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală în dosarul nr. x/2018.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligată apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

La data de 20.05.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., prin apărător ales .

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., considerând că în mod greşit instanţa de apel nu a dispus încetarea procesului penal.

A solicitat repunerea în termenul legal pentru declararea recursului în casaţie, arătând că deşi decizia atacată este definitivă de la data de 25.10.2022, consideră că a început să curgă un nou termen de recurs, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, acest nou termen începând să curgă de la momentul publicării acestei decizii în Monitorul Oficial.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii de o exercită, precum şi alte condiţii de formă şi fond.

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

Din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 28.10.2022, la domiciliul procesual ales, respectiv la Cabinet de avocat C. cu sediul în Târgovişte, judeţ Dâmboviţa, la filele x din cadrul cererii de apel şi al motivelor de apel fiind indicat domiciliul procesual ales în sensul menţionat anterior.

Se constată că inculpatul, prin apărător ales, a depus cererea de recurs în casaţie la data de 18.04.2025, cu mult peste termenul de declarare a recursului în casaţie, care s-a împlinit la data de 28.11.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea, ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 435 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că dispoziţiile care reglementează această cale extraordinară de atac nu reglementează instituţia repunerii în termen, aşa cum este prevăzută de art. 411 din C. proc. pen., în cadrul apelului, respectiv de art. 4251 alin. (2) din C. proc. pen., în cadrul contestaţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din data de 25 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din data de 25 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2025.