Challenge to foreign criminal sentence’s arithmetic cumulation in execution objection barred by finality of recognition judgment and limited adaptation rules

Şedinţa publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinţe penale nr. 6 C. civ./12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. x/2023, definitivă prin neapelare la data de 11.05.2023.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 6 C. civ./12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. x/2023, definitivă prin neapelare la data de 11.05.2023, ce face obiectul prezentei cauze, s-au dispus următoarele:

"Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Belgia.

În baza Deciziei Cadru nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană precum şi Legii nr. 302/2004-Titlul VI, capitolul II, secţiunea a II-a, art. 165-170, recunoaşte Hotărârea nr. 2021/3239 din data de 30.07.2021 a Tribunalului corecţional din Gent, Hotărârea nr. 2021/880 din 03.03.2021 a Tribunalului corecţional din Gent, divizia Gent, şi Hotărârea nr. 2022/612 din data de 23.02.2022, definitivă, a Curţii de Apel din Gent, definitivă la 23.02.2022 privind pe cetăţeanul român A. în prezent aflat în Penitenciarul din Bruges-Belgia, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2060 zile, aplicată pentru săvârşirea a 11 infracţiuni, respectiv 10 infracţiuni de furt, prevăzute de art. 461 şi 463 din C. pen. belgian şi o infracţiune de asociere cu scopul de a aduce atingere unor persoane sau proprietăţi, prevăzută de art. 322, 323, 324 din C. pen. belgian, cu corespondent în infracţiunea de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. român şi dispune transferul persoanei condamnate în România şi executarea acestei pedepse în România.

Ia act că persoana condamnată A. nu este de acord să execute pedeapsa în România.

Deduce din pedeapsa de 2060 zile închisoare perioada executată de 865 zile şi de la data de 6 februarie 2023, la zi, pedeapsa urmând a fi considerată executată la data de 16.05.2026.

Dispune executarea pedepsei de 2060 zile închisoare într-un penitenciar din România."

În acest context, s-a apreciat că susţinerile petentului, privind modalitatea de efectuare de către instanţă a algoritmului juridic prin care a stabilit pedeapsa rezultantă prin sentinţa rămasă definitivă, nu pot constitui nelămuriri referitoare la hotărârea ce se execută, iar orice alte modificări legate de pedeapsa pe care o execută fiind circumscrise prevederilor art. 585 alin. (1), respectiv alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care s-a dispus respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare.

Împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie contestatorul A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08.04.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 21.05.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, cum este cazul de faţă invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Astfel, în speţă, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, respectiv sentinţa penală nr. 6 C. civ./12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. x/2023 prin care s-a admis cererea de recunoaştere şi executare a unor hotărâri judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Belgia - invocată din prisma cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul consideraţiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, concordant instanţei de fond, faptul că argumentele contestatorului vizează, în realitate, modificarea algoritmului juridic prin care autorităţile judiciare din Belgia au stabilit pedeapsa rezultantă, respectiv prin cumul aritmetic, şi nu conform regulilor de la concursul de infracţiuni prevăzut de dispoziţiile legale române.

În acest sens, Înalta Curte precizează că, în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne, adaptându-se atunci când este cazul la acestea, cu atât mai mult aceluiaşi stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura contestaţiei la executare, prerogative suplimentare de repunere în discuţie a modalităţii de individualizare a pedepsei sau de stabilire a tratamentului sancţionator.

Deoarece decizia-cadru 208/909/JAI a Consiliului se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele juridice ale altor state membre, hotărârea instanţei din statul emitent ar trebui să fie respectată şi, în principiu, nu ar trebui să existe nicio revizuire sau adaptare a acesteia. Există două excepţii de la acest principiu al aşa-numitei "executări continue", ambele rezultând din incompatibilitatea pedepsei impuse în statul emitent, în ceea ce priveşte durata sau natura, cu legislaţia statului de executare.

În temeiul art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

De asemenea, relevanţă sub acest aspect, prezintă şi Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că "instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român".

Aşadar, se constată că hotărârea primei instanţe, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată în cauză de contestatorul A. este legală şi temeinică, neexistând motive pentru reformarea acesteia, Înalta Curte apreciind că prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, astfel că în această procedură nu pot fi examinate solicitările contestatorului de contopire, potrivit legii române, a pedepselor aplicate de autoritatea străină, în ceea ce priveşte faptele pentru care a fost condamnat în Belgia, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 6 C. civ./12.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul penal nr. x/2023, pe care, de altfel, acesta nici nu a contestat-o.

Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea şi temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Ca atare, împrejurarea că autorităţile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire a pedepselor aplicate, în speţă - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. sau pe dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 21 din data de 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2025.