Classifying attempted snatching via violence as qualified robbery rather than theft and rejecting appeal against criminal conviction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal, leaving the lower court's conviction in force and ordering the deduction of the time spent in preventive detention from the three-year imprisonment sentence, while also obliging the defendant to pay state judicial expenses. The case involved a dispute over the legal qualification of a street incident where the defendant allegedly attempted to snatch a victim's handbag through the use of violence, with the appellant challenging the classification of the act as attempted robbery and requesting a reduced penalty. The Court rejected the appeal, affirming that the use of violence during the attempted seizure of property satisfied the constituent elements of aggravated attempted robbery under Article 20 in relation to Article 211(2)(b) and (c) of the Penal Code, rather than attempted theft, and determined that the sentence of three years' imprisonment with suspension under Article 71 and individualized under Article 72 was appropriate given the high social danger of the crime and the defendant's personal circumstances.
Legislator headnote
AI generatedart. 64 C. pen, art. 72 C. pen; Classifying attempted snatching via violence as qualified robbery rather than theft and rejecting appeal against criminal conviction: În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la tâlhărie, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au făcut o corectă și justă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 956 din 22 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală a condamnat pe inculpatul P.R. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, de la 10 iunie 2004 la zi.
În esență, s-a reținut că, în seara zilei de 9 iunie 2004, în timp ce se deplasa pe o stradă, a încercat să sustragă, prin violență, geanta părții vătămate C.R.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 672/ A din 14 septembrie 2004, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menținut starea de arest a acestuia și a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 10 iunie 2004 la zi.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de tâlhărie, în tentativă la infracțiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului și a întreg materialului probator existent, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.
Prima critică a recurentului nu este fondată.
Fapta inculpatului care a acostat pe o stradă, pe partea vătămată și a încercat să smulgă geanta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată și nu pe cele ale tentativei la infracțiunea de furt.
Nici cea de-a doua critică a recurentului nu este întemeiată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la tâlhărie, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au făcut o corectă și justă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.R. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R., împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iunie 2004 la 6 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2005.