Inadmissibility of successive appeals against a final execution decision under express statutory limits on judicial appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the final appeal filed by the defendant against a Court of Appeal decision, thereby upholding the lower court’s finding that no further appeal lay and leaving the original judgment in force. The dispute concerned a procedural chain in which the defendant had first challenged an execution-related sentence, which was rejected by the first instance for lack of standing; the defendant then appealed that rejection to the district court, which dismissed it for lack of merits, and subsequently attempted to appeal that dismissal through successive appellate instances. The decisive legal basis was Article 425(1) and (7) of the Code of Criminal Procedure, establishing that appeals in execution matters are limited to a single level of review unless expressly provided otherwise, and that the resulting decision is final and not subject to any further appeal; the court further grounded the inadmissibility in the constitutional principle of legality of appeals (Article 129 of the Constitution) and ordered the defendant to pay 200 RON in court costs, with the court-appointed counsel's fee of 377 RON borne by the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 4251 alin. (1) C. proc. pen, art. 597 alin. (7) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen; Inadmissibility of successive appeals against a final execution decision under express statutory limits on judicial appeals: Pentru a se pronunţa în acest sens, curtea de apel a reţinut că în conformitate cu art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2025
deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A., constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 257 din 26 martie 2024 a Tribunalului Botoşani s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 25.01.2024 a Judecătoria Dorohoi, reţinându-se că, în mod just, a apreciat prima instanţa că nu este îndeplinită condiţia referitoare la persoana care poate formula o contestaţie la executare, acesta neavând nicio calitate procesuală în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Dorohoi.
Împotriva deciziei penale nr. 257 din 26.03.2024 a Tribunalului Botoşani, la data de 07 mai 2024, condamnatul A. a formulat contestaţia ce formează obiectul prezentei cauze.
Prin decizia nr. 131 din data de 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 257 din 26.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023.
Pentru a se pronunţa în acest sens, curtea de apel a reţinut că în conformitate cu art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
De asemenea s-a reţinut că, dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. preved că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. iar decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.
Or, în cauza de faţă, împotriva sentinţei penale nr. 30/25.01.2024 pronunţată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. x/2023, contestatorul A. a formulat contestaţie ce a fost soluţionată prin decizia penală nr. 257 din data de 26.03.2024 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosar nr. x/2023, context în care, s-a apreciat că prezenta contestaţie formulată de acesta împotriva deciziei este inadmisibilă.
Împotriva deciziei nr. 131 din data de 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2023, fixându-se, totodată, termen de judecată la data de 21.05.2024, termen la care reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă, concluziile formulate în acest sens fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. sub aspectul admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de contestatorul A. împotriva unei decizii penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie formulată împotriva unei alte decizii penale prin care, s-a respins, ca nefondată, contestaţie formulată de aceeaşi persoană împotriva unei sentinţe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o contestaţie la executare.
În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 131 din data de 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 131 din data de 19 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2025.