Cassation inadmissible for challenging legal qualification and mitigation claims under the drug trafficking penalty-limit ground

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 250/D din 12.12.2024 a Tribunalului Bacău, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (3 acte materiale). În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu substanţe psihoactive, fără drept. În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani închisoare şi 3 luni închisoare), respectiv o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa rezultantă, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, arestării prevenitive şi arestului la domiciliu începând cu 21.06.2024 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 şi pct. 36 din Anexa Legii nr. 76/20058, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza Legii nr. 61/2024, s-a dispus înscrierea inculpatului în Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni din sfera traficului de droguri.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc. În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. şi art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc/mare risc, pentru consum propriu.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen.. şi art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc/mare risc. În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani închisoare şi 6 luni închisoare), respectiv o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (3) C. pen. şi art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată a acesteia.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus durata cât inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu respectiv perioda executată de la 23.06.2024 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 şi pct. 36 din Anexa Legii nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza Legii nr. 61/2024, s-a dispus înscrierea inculpatului în Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni din sfera traficului de droguri.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C pr penală raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestului la domiciliu luată faţă de inculpaţii A. şi B..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi apelanţii inculpaţi A. şi B..

Prin decizia penală nr. 247 din 19.03.2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii inculpaţi A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 250/D/12.12.2024 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2024. În baza art. 422 C. proc. pen.., s-a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate inculpaţilor A. şi B., arestul la domiciliu de la 12.12.2024 la zi.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată după cum urmează: inculpatului A. la 15 aprilie 2025, la Penitenciarul Bacău şi inculpatului la B. 28 martie 2025, la Penitenciarul Bacău .

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs în casaţie inculpatul A. la 07 aprilie 2025 (dată ştampilă plic - dosar Î.C.C.J.) şi inculpatul B. la 07 aprilie 2025 (dată ştampilă plic - dosar Î.C.C.J.).

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a susţinut că, în cauză, este incidentă cauza specială de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că, pe parcursul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de suspect şi de inculpat, a furnizat informaţii care au condus la tragerea la răspundere penală şi a inculpatului C..

În opinia recurentului, pedepsele aplicate, fără reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat.

La rândul său, în esenţă, recurentul inculpat B. a arătat, referitor la infracţiunile de trafic de droguri de risc/mare risc şi trafic de droguri de risc, că, în considerentele deciziei s-a reţinut că au fost săvârşite în aceleaşi împrejurări, însă acest aspect este contrazis de situaţia de fapt reţinută în cauză.

Totodată, s-a solicitat să fie avută în vedere decizia nr. 3/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În opinia recurentului, încadrarea juridică dată celor două infracţiuni de trafic de droguri de risc nu este legală, având în vedere că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., trebuind să fie reţinută o singură infracţiune de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (2 acte materiale).

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi părţilor, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 mai 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 17 iunie 2025.

Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că recursurile în casaţie apar ca fiind inadmisibile, întrucât motivele invocate de recurenţii inculpaţi nu se circumscriu cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 247 din 19 martie 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie (dosarul nr. x/2024) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.., se constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularii cererii de recurs în casaţie sunt inculpaţii A. şi B., iar prin decizia recurată au fost respinse apelurile declarate de aceştia.

Deopotrivă, se constată că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi sunt îndeplinite cerinţele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererilor fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor (fiind indicat şi locul de deţinere - Penitenciarul Bacău), hotărârea care se atacă, iar acestea sunt semnate de părţile care au exercitat calea de atac. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurenţi, trebuie subliniat că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Înalta Curte constată că motivul formulat de recurentul inculpat A., în sensul că, în mod greşit, instanţa de apel nu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât reţinerea sau nu a incidenţei acestor prevederi este o chestiune de apreciere a instanţelor de fond şi apel. În calea de atac a recursului în casaţie, instanţa poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză.

Nici critica formulat de recurentul B., cu privire la faptul că încadrarea juridică dată celor două infracţiuni de trafic de droguri de risc nu este legală, având în vedere că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., trebuind să fie reţinută o singură infracţiune de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (2 acte materiale) nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Poate constitui caz de casare situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în hotărârea definitivă, este nelegală, cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. neputând fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme (Î.C.C.J., secţia penală, încheierile nr. 382/RC/2022 şi nr. 293/RC/2023).

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 247 din 19 martie 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 247 din 19 martie 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.