Appeal dismissed: Transfer of Romanian national to serve Austrian migrant smuggling sentence upheld despite lack of consent

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2024

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 97 din 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale pronunţate de Tribunalul din Landesgericht Klagenfurt (Austria), la data de 06.05.2024, definitivă la aceeaşi dată, în dosarul nr. x HV 25/24s, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 910 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi, prevăzută de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 1 şi 2, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pentru străini, infracţiuni care îşi găsesc corespondent în dreptul român în infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi participare la grup infracţional organizat, prevăzută de art. 278 alin. (1) cazul doi C. pen. austriac, care îşi găseşte corespondent în dreptul român în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

S-a dispus ca persoana condamnată A. să fie transferată şi să execute într-un penitenciar din România pedeapsa de 910 zile închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 910 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. durata de 188 zile deja executată în statul solicitant până la data de 01.08.2024 şi, în continuare, de la data de 01.08.2024, la zi.

În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 160 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborat cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 8 alin. (1) lit. d) din Protocolul MJ-MP-UNBR din 08.02.2024, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, pe rolul Curţii de Apel Suceava, a fost înregistrată cauza având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a solicitat transferul într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei de 910 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul din Landesgericht Klagenfurt (Austria) la data de 06.05.2024, definitivă la aceeaşi dată, în dosarul nr. x HV 25/24s, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi şi participare la grup infracţional organizat, prevăzută de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 1 şi 2, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pentru străini şi art. 278 alin. (1) cazul doi C. pen. austriac.

În conţinutul cererii s-a arătat că persoana condamnată este cetăţean român şi domiciliază pe teritoriul României (sat Cristeşti, judeţul Botoşani), se află în prezent pe teritoriul Austriei, respectiv în Penitenciarul Klagenfurt şi că până la data de 01.08.2024 a executat 188 zile închisoare, iar, pedeapsa va fi considerată executată în întregime la 24.07.2026.

Din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului "non bis in idem", iar persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceste infracţiuni sau pentru o altă infracţiune şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.

În susţinerea cererii, Parchetul a depus la dosar documentaţia anexată sesizării de către autorităţile judiciare austriece, tradusă în limba română, certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/GAI a Consiliului din data de 26.08.2024, notificarea către persoana condamnată, sentinţa penală pronunţată de Tribunalul din Landesgericht Klagenfurt-Austria la data de 06.05.2024, definitivă la aceeaşi dată, precum şi cazierul judiciar al persoanei condamnate.

Totodată, s-a arătat de către Parchet că persoana condamantă este cetăţean român şi nu a fost de acord să fie transferată într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constat că, din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, rezultă că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 910 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi, prevăzută de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 1 şi 2, alin. 2r art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 1 şi 2, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pentru străini şi participare la grup infracţional organizat, prevăzută de art. 278 alin. (1) cazul doi C. pen. austriac, constând în aceea că, în perioada din 18 ianuarie 2024 până la 26 ianuarie 2024 în Loibltal şi alte localităţi din teritoriul austriac, având intenţia ca prin comiterea în mod repetat a faptelor de trafic de migranţi să-şi asigure pentru o perioadă mai îndelungată un venit continuu, nu chiar neconsiderabil, a facilitat în calitate de membru al unei organizaţii criminale intrarea, respectiv tranzitarea de cel puţin trei străini în fiecare caz, în sau printr-un stat membru al UE, urmărind ca prin răsplata pentru aceste fapte să se îmbogăţească pe nedrept ori el însuşi ori o persoană terţă şi anume, la 18 ianuarie, în cadrul deplasării din Ljubljana spre Germania via Austria cu privire la cinci cetăţeni sirieni necunoscuţi, la 23 ianuarie 2024 în cadrul deplasării din Ljubljana la Viena patru cetăţeni sirieni necunoscuţi, în noaptea spre 26 ianuarie 2024 în cadrul deplasării din Zagreb spre Germania via Austria cinci cetăţeni sirieni cunoscuţi.

Astfel, s-a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare austriece este definitivă şi executorie, persoana transferabilă a participat personal la judecata cauzei în care a fost condamnată, iar, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 910 zile închisoare, realizează, potrivit legislaţiei române, conţinutul constitutiv al infracţiunilor anterior menţionate.

Totodată, s-a reţinut că, deşi, persoana condamnată nu este de acord cu executarea pedepsei în România, consimţământul acestuia nu este necesar, întrucât este cetăţean român şi are domiciliul pe teritoriul României, fiind expulzat în baza hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din 05.06.2024, x, având interdicţie de reşedinţă limitată pe durata de 10 ani, în speţă, nefiind incident, astfel, niciun motiv de nerecunoastere şi neexecutare dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 163 sau art. 167 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În considerarea dispoziţiilor normative interne, s-a constatat că infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată îşi au corespondent în dreptul intern şi se sancţionează, potrivit normelor de incriminare, cu pedepse cu închisoarea, în limitele arătate în cadrul analizei efectuate relativ la fiecare dintre acestea.

Totodată, în cazul celor comise în formă continuată, devin incidente şi prevederile art. 36 alin. (1) C. pen.

În plus, cum, în speţă, infracţiunile au fost comise înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, sunt incidente şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. care reglementează regimul sancţionator al concursului de infracţiuni.

Transpunând dispoziţiile normative sus-menţionate la cauza dedusă judecăţii, Curtea a reţinut că sancţiunea unică de 910 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare din Austria este într-un cuantum situat sub limita maximă a pedepsei la care s-ar putea ajunge ca urmare a aplicării legii penale române pentru infracţiunile - corespondent (inclusiv după contopirea pedepselor potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.), neimpunându-se o adaptare a ei.

În ceea ce priveşte condiţiile de executare a pedepsei existente în penitenciarele din România, s-a arătat că, în prezent, cele mai multe dintre acestea au fost puse în acord cu standardele europene.

Prin urmare, nu există un risc real ca persoana transferabilă să facă obiectul unui tratament inuman sau degradant, să fie deţinută în condiţii care nu garantează respectarea demnităţii umane, să fie supusă unor traume de o intensitate care depăşeşte nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei ori sănătatea şi bunăstarea ei să nu fie asigurate în mod adecvat.

Faţă de considerentele anterior menţionate, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A., a arătat că se impunea respingerea cererii formulată de autorităţile judiciare austriece, având în vedere că nu au fost dovedite legăturile persoanei condamnate cu statul român.

De asemenea, s-a mai arătat că un alt motiv de nerecunoastere şi neexecutare a hotărârii de condamnare pronunţate de către autorităţile judiciare din Austria vizează faptul că, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate, a mai rămas de executat mai puţin de 6 luni, perioadă ce trebuie analizată prin raportare la data rămânerii definitive a hotărârii intanţei de executare.

Totodată, s-a făcut referire la condiţiile de detenţie din penitenciarele din România, care vor crea, în opinia apărării, un tratament inuman persoanei condamnate.

Examinând apelul promovat de persoana condamnată A., prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată la data de 27 mai 2019, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 167.

În raport de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală pronunţată de Tribunalul din Landesgericht Klagenfurt (Austria) la data de 06.05.2024, definitivă la aceeaşi dată, în dosarul nr. x HV 25/24s, privindu-l pe cetăţeanul român A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fapt, prin sentinţa pronunţată de autorităţile judiciare austriece, s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi şi participare la grup infracţional organizat, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 1 şi 2, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pentru străini şi art. 278 alin. (1) cazul doi C. pen. austriac, starea de fapt fiind expusă în certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia - cadru 2008/909/IB a Consiliului din 27 noiembrie 2008, eliberat de autorităţile competente din Austria şi potrivit copiei hotărârii ataşate la dosar.

În raport cu această situaţie de fapt, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. prin sentinţa penală pronunţată de autorităţile judiciare austriece având corespondent în legislaţia română, întrucât întrunesc elementele constitutive al infracţiunilor de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 10 ani), respectiv în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani) .

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, a rezultat că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus amintite, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 910 zile închisoare.

Totodată, Înalta Curte constată că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român.

Referitor la cerinţa prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte observă că, deşi persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul la transfer, potrivit dispoziţiilor legale amintite acest consimţământ nu este necesar, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, persoana transferabilă este cetăţean român şi are domiciliul în România şi, în plus, acesta va fi expulzat în baza hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din 05.06.2024, x, având interdicţie de reşedinţă limitată pe o durată de 10 ani.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia ori dezincriminarea faptei).

Având în vedere cele mai sus expuse, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile austriece şi pedeapsa de 910 zile închisoare şi dispunând transferul persoanei condamnate în România.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei nr. 97 din 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei nr. 97 din 21 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2024.