Negative jurisdiction conflict resolved: Târgu Jiu Court competent to decide challenge seeking pre-trial detention credit; case transferred.

Şedinţa publică din data de 21 august 2025

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tărgu Jiu, sub nr. de dosar x/2025, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare aplicată prin s.p. nr. 179/19.03.2024, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin sentinţa penală nr. 845 pronunţată la data de 18 iunie 2025 de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 47 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de judecare a cauzei privind petentul A., în prezent în Penitenciarul Tg-Jiu, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut în esenţă că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Faţă obiectul contestaţiei la executare de faţă, constând în deducerea unei perioade câştigate prin bună conduită de 45 zile din durata pedepsei de executat, instanţa a considerat că aceasta se circumscrie cazului de contestaţie la executare enunţat în paragraful precedent, constituind o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Totodată, s-a constatat că mandatul de executare a pedepsei nr. 155/16.04.2024 a fost emis de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza sentinţei penale nr. 179/19.03.2024, aşa încât s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, faţă de disp. art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 472 pronunţată la data de 25 iulie 2025 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (2) şi alin. (3), precum şi art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Târgu Jiu, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Târgu Jiu.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut că prin contestaţia la executare formulată, petentul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la pedeapsa de 1 an şi 1 lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 179/19.03.2024, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

În motivare, petentul a arătat că în data de 24.12.2024 a fost arestat pe teritoriul Italiei în vederea extrădării şi depus în România în data de 14.01.2025 în Penitenciarul Rahova-Bucureşti.

Petentul a solicitat deducerea din pedeapsă a perioadei de la 24.12.2024 la 14.01.2025, respectiv 21 de zile.

Prin sentinţa penală nr. 179 din 19 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă în data de 16.04.2024, prin neapelare, contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare. Au fost aplicate dispoziţiile art. 60 din C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenţie.

În baza sentinţei anterior menţionate, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 155/16.04.2024, în executarea căruia contestatorul se află încarcerat în prezent în Penitenciarul Târgu Jiu din data de 06 martie 2025.

Întrucât contestatorul s-a sustras de la executarea pedepsei închisorii, pe numele acestuia a fost emis mandatul european de arestare nr. 4 din 14.11.2024 şi cererea de dare în urmărire internaţională nr. 4/UI/14.11.2024 (conform referatului întocmit de Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea de la fila x).

Conform adresei Biroului Naţional Sirene nr. x din 19.11.2024, contestatorul a fost localizat în Elveţia în data de 18.11.2024, iar prin adresa din 30.12.2024, Biroul Naţional Sirene a comunicat că acesta a fost arestat în Italia în data de 24.12.2024, în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile române. În continuare, conform adresei Biroului Naţional Sirene nr. x/15.01.2025, contestatorul a fost preluat din Milano/Italia în data de 14.01.2025 şi predat în data de 15.01.2025 către o escortă din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pe Aeroportul Internaţional Otopeni.

Prin cererea înregistrată în data de 09.04.2025 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare, solicitând deducerea perioadei de 21 de zile în care a fost supus măsurii preventive privative de libertate a arestării preventive pe teritoriul statului italian în perioada 24.12.2024 - 14.01.2025, caz de contestaţie la executare care se circumscrie, conform aprecierii instanţei, prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., fiind vorba de o "altă cauză de micşorare a pedepsei".

În drept, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză din C. proc. pen., potrivit cărora "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în cazul în care (…) se invocă orice altă cauză de (…) micşorare a pedepsei’’.

Conform dispoziţiilor art. 597 alin. (6) C. proc. pen., "Dispoziţiile alin. (1)-(5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere’’.

Mai mult, instanţa a reţinut că, în cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), b), d) din C. proc. pen., competentă este instanţa de executare, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de libertate (prima instanţă sau Tribunalul Bucureşti, dacă hotărârea a fost pronunţată în primă instanţă de Î.C.C.J., art. 553 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.) sau instanţa în circumscripţia căreia se află locul de deţinere în cazul în care persoana condamnată se află în executarea unei pedepse sau a unei măsuri educative privative de libertate; în cazul instanţei corespunzătoare de la locul de deţinere, interesează locul de deţinere în care se află încarcerat condamnatul la momentul formulării cererii. Aceasta rămâne competentă chiar dacă ulterior acestui moment condamnatul este transferat în alt loc de deţinere, temporar ori definitiv. Astfel, prin Decizia Î.C.C.J., Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii nr. 15/2018 (M.Of., Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018), s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Din interpretarea dispoziţiilor legale antereferite, instanţa a apreciat că intenţia legiuitorului în reglementarea instanţei competente a fost asigurarea unei bune desfăşurări a procesului, impusă în special de necesitatea asigurării prezenţei condamnatului la şedinţa de judecată, textul [art. 582 alin. (2) C. proc. pen..], neinstituind o competenţă alternativă, ci dimpotrivă, aceasta este determinată de situaţia celui condamnat la data formulării contestaţiei la executare (dacă se află sau nu deţinut în cursul executării pedepsei). Prin urmare, dacă persoana condamnată se află în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii va aparţine instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Din înscrisurile existente la dosar instanţa a arătat că în data de 07.04.2025 (când a formulat contestaţia la executare), persoana condamnată A. se afla încarcerat în Penitenciarul Târgu Jiu pentru executarea pedepsei privative de libertate de 1 an şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat’’, în baza mandatului de executare nr. x din 16.04.2024 emis în temeiul sentinţei penale nr. 179/19.03.2024 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea (conform adresei Penitenciarului Târgu Jiu nr. 29312 din 13.06.2025 de la fila x).

Având în vedere că prezenta cerere formulată de contestator a fost încadrată în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) - "cauză de micşorare a pedepsei’’, iar la momentul formulării contestaţiei la executare, contestatorul era încarcerat în executarea pedepsei în Penitenciarul Târgu Jiu, instanţa a apreciat că instanţa de la locul de deţinere este cea competentă să constate dacă cele invocate se aplică în cauză.

Totodată, instanţa a apreciat că raportat la obiectul cererii - contestaţie la executare, judecătoria are plenitudine de competenţă, astfel cum aceasta este dată de dispoziţiile art. 35 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora "Judecătoria soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege’’.

Prin urmare, reţinând şi aplicabilitatea art. 553 alin. (1) C. proc. pen. care defineşte noţiune de instanţă de executare, instanţa a apreciat că organul judiciar competent să se pronunţe cu privire la contestaţia la executare este judecătoria, în cauză nefiind astfel incident un caz de necompetenţă materială. Dimpotrivă, din interpretarea dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. care fac trimitere la dispoziţiile art. 597 alin. (6) din acelaşi cod, instanţa a apreciat că acestea reglementează norme de competenţa teritorială (instanţa de executare versus instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere).

*

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 13.08.2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 21.08.2025.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgu Jiu şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Târgu Jiu, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte reţine că determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen.: Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

În speţă, contestatorul condamnat A. a formulat o cerere de contestaţie la executare, prin care a solicitat deducerea din pedeapsă a perioadei de la 24.12.2024 la 14.01.2025, respectiv 21 de zile.

Raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea formulată, petentul A. a formulat contestaţie la executare, împotriva sentinţei penale nr. 179 din 19 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă în data de 16.04.2024, prin neapelare, prin care s-a aplicat acestuia o pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În motivare, petentul a arătat că în data de 24.12.2024 a fost arestat pe teritoriul Italiei în vederea extrădării şi depus în România în data de 14.01.2025 în Penitenciarul Rahova-Bucureşti.

Petentul a solicitat în consecinţă deducerea din pedeapsă a perioadei de la 24.12.2024 la 14.01.2025, respectiv 21 de zile.

Deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate se realizează pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe cazul prevăzut de disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. numai în ipoteza în care măsurile preventive au fost dispuse în cauza în care s-a pronunţat hotărârea care se execută. Cererea de deducere a duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse în altă cauză soluţionată definitiv se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., privind existenţa unei cauze de stingere sau de micşorare a pedepsei.

Astfel, Înalta Curte, concluzionând sub acest aspect, apreciază că prezenta cauză ce are ca obiect contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 179 din 19 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă în data de 16.04.2024, prin neapelare, prin motivele invocate de contestator, acestea se subsumează cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.: Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (…) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.: În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. (…).

Şi în fine, art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. prevăd că: (1) Când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

(6) Dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.

Astfel, din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că în cazul contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.

Or, având în vedere că petentul solicită să i se analizeze incidenţa unei cauze de micşorare a pedepsei, respectiv deducerea din pedeapsă a perioadei de la 24.12.2024 la 14.01.2025, Înalta Curte, constată că, potrivit 598 alin. (1) şi (2) raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al persoanei condamnate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit vit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 august 2025.