Criminal cassation inadmissibility due to missed deadline and challenge to judicial penalty individualization rather than legal individualization

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 503 din data de 19.11.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. x/2020, în temeiul art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 16 (şaisprezece) ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor sus-menţionate.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 169/26.06.2020, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 25.06.2020 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a fragmentului din lama unui cuţit, împreună cu teaca cuţitului, anexate dosarului de urmărire penală.

În temeiul art. 197 alin. (1) din C. proc. pen. următoarele bunuri, înaintate instanţei de judecată împreună cu dosarul de urmărire penală, sunt mijloace materiale de probă: probă biologică ridicată prin tamponare cu beţişor steril şi ambalată în eprubetă, din balta de sânge indicată cu jetonul 3 (colet/plic nr. 2), substanţă ce pare a fi sânge, ridicată de pe auto x cu nr. de înmatriculare x (colet/plic nr. 4), blugi, tricou şi ciorapi, purtate la data de 25.06.2020 de către inculpatul A., pe care sunt evidenţiate pete ce par a fi de sânge (colet/plic nr. 1), conductori electrici culoare roşu cu lungimile de 56 şi 110 cm, ridicaţi prin tăiere din jurul grinzii garajului.

În temeiul art. 20 alin. (4) din C. proc. pen. s-a constatat cererea de constituire de parte civilă din cauză ca neîndeplinind condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din C. proc. pen., partea civilă B. putând introduce acţiunea la instanţa civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1663 din 15.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., , aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 503 din data de 19 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020.

S-a dedus în continuare din pedeapsă durata arestului preventiv de la 19 noiembrie 2020 la zi.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 11.03.2025, indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie recurentul a susţinut, în esenţă, că a recunoscut şi regretat fapta de omor pe care a comis-o din gelozie şi cunoaşte prevederile legale ale procedurii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, indicând beneficiul reducerii cu o treime a pedepsei. În aceste condiţii, a adus critici cuantumului ridicat al pedepsei de 16 ani închisoare, astfel cum a fost stabilit prin sentinţa Tribunalului Dolj şi menţinut prin decizia Curţii de Apel Craiova, considerând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este foarte mare, deşi a recunoscut comiterea faptei, precizând că pentru fapte similare alţi deţinuţi au fost condamnaţi la pedepse mai blânde, situate între 8 şi 12 ani închisoare.

Deopotrivă, a invocat necesitatea exercitării dreptului său la apărare "verbal şi/sau cu înscrisuri", faţă de unele declaraţii de martori care nu ar reflecta adevărul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.05.2025, sub numărul x/2020.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi cu intimatul parte civilă B..

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conţinutul cererii şi la cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cerea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., a fost atacată cu recurs în casaţie decizia penală nr. 1663 din 15.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel, însă, nu a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.. Sub acest aspect, se constată că hotărârea instanţei de apel i-a fost comunicată inculpatului la locul de deţinere (Penitenciarul Craiova) la data de 21.12.2021, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată la data de 11.03.2025 (conform ştampilei poştale de pe plicul aflat la dosar Curte, volum RC), adică peste termenul instituit de legiuitor.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate.

Cu toate acestea, faţă de conţinutul motivelor de recurs în casaţie, se evidenţiază că susţinerile recurentului privind procesul de individualizare a pedepsei principale de 16 ani închisoare, cele privind egalitatea de tratament şi administrarea probatoriului nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., după cum nu se încadrează niciunui alt caz de casare dintre cele enumerate, expres şi limitativ, la art. 438 din C. proc. pen.

Se mai notează că aspectele ce ţin de apreciere în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, constituie atributul exclusiv al instanţei de fond şi/sau de apel, de vreme ce cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se circumscrie doar conceptului de individualizare legală a pedepsei, aspect ce reiese din scopul recursului în casaţie, aşa cum este reglementat de art. 433 raportat la art. 447 din C. proc. pen. (examinarea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, verificarea exclusiv a legalităţii hotărârii atacate).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1663 din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1663 din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2025.