Inadmissibility of cassation appeal against procedural decision rejecting nullification petition based on res judicata

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată în cauză, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1673/2024 din data de 19.12.2024, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul condamnat A., în prezent deţinut în Penitenciarul Satu-Mare, împotriva sentinţei penale nr. 787/23.10.2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.11.2020.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj Napoca, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., în esenţă, a constatat că aceasta este inadmisibilă, reţinând că, anterior prezentei cereri, contestatorul a mai formulat două contestaţii în anulare, una fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 1198/26.10.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia nr. 19/A/14.03.2024 a Curţii de Apel Cluj, iar cealaltă fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa penală nr. 1087/01.01.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

În condiţiile în care contestatorul a înţeles să introducă o nouă contestaţie în anulare, pentru aceleaşi motive, după ce o asemenea solicitare i-a fost deja respinsă ca neîntemeiată, iar ulterior ca inadmisibilă prin sentinţă definitivă, instanţa a reţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat, care împiedică repunerea în discuţie a aspectelor tranşate cu titlu definitiv, în consecinţă, contestaţia în anulare fiind respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul apelant A., solicitând potrivit celor menţionate în scris desfiinţarea sentinţei penale atacată, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr. mai sus menţionat, iar în rejudecare a se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare în baza art. 431 C. proc. pen..

Prin decizia penală nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 432 alin. (4) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 1673/19.12.2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Împotriva acestei decizii - nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj - prin care s-a respins apelul împotriva sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare, contestatorul A., aflat în Penitenciarul Satu Mare, a formulat recurs în casaţie, la data de 08.04.2025, prin poştă, fila x, în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Potrivit art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a dispus comunicarea recursului în casaţie către Parchet şi părţi, conform dovezilor de comunicare de la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrat pe rolul secţiei penale a acestei instanţe la data de 12.05.2025, când, Înalta Curte a stabilit termen la data de 10.06.2025 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul asupra recursului în casaţie.

Înalta Curte verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de contestatorul A., constată că acestea nu sunt îndeplinite pentru considerentele următoare:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi 6, art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Prevederile art. 434 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. stabilesc cu privire la hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casaţie, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, iar art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Astfel, legiuitorul a prevăzut expres hotărârile care pot fi atacate pe calea recursului în casaţie, precum şi cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac, dispoziţiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. reglementând aşadar că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de instanţele de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel, iar art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. faptul că această cale extraordinară de atac se poate formula împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

În speţă, contestatorul A. a formulat cerere de recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins apelul împotriva sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

Astfel, în cauză, cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul condamnat A. fiind promovată împotriva unei decizii pronunţate în contestaţie în anulare, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 din C. proc. pen. şi de asemenea cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. nu îndeplineşte nici cerinţele prevăzute de art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., constatându-se că în cauză nu a fost formulat un recurs în casaţie împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, decizia penală nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, recurată în cauză, nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie.

În plus, se constată că prin cererea de recurs formulată, inculpatul A. nu a indicat niciun caz de recurs în casaţie şi nici motivarea pe care îşi întemeiază prezenta cale de atac.

Prin cererea de la dosar, inculpatul contestator A. a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie în temeiul art. 440 din C. proc. pen. şi trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie, în susţinere invocând Decizia nr. 37 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că:

"Instanţele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale dată prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în 24 iulie 2023 în cauza C107/23."

Astfel, în cauză, se constată că nu este îndeplinită nici cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În concluzie, având în vedere că recursul în casaţie se poate exercita numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de legiuitor, iar în speţă, astfel cum s-a arătat anterior, contestatorul A. a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casaţie, nefiind respectate astfel cerinţele prevăzute de art. 434 alin. (1) şi art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele arătate, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 465/A/2025 din data de 19.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2024, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2025.