Inadmissibility of appeal against final decision on withdrawal of objection; abusive use of appellate routes as disciplinary offense in prison transfer disputes

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 283 din data de 20 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 s-a luat act că contestatorul A. şi-a retras contestaţia formulată împotriva deciziei penale nr. 325 din data de 09.04.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin sentinţa penală nr. 325 din data de 25.01.2024, pronunţată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. x/2023, s-a respins ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din data de 25.01.2024 pronunţată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. x/2023 întrucât nu au fost arătate motivele pe care aceasta se întemeiază, astfel încât este imposibilă cercetărea temeiniciei acesteia, precum şi verificarea faptului dacă se circumscrie vreunuia din cazurile în care se poate formula contestaţie la executare,

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie contestatorul A., iar la termenul de judecată din data de 18.12.2024, prin declaraţia semnată personal şi atestată de administraţia locului de deţinere, depusă prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Botoşani, contestatorul A. a arătat că a formulat prezenta cerere, însă nu şi-o menţine, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa sa.

Faţă de precizarea făcută fără echivoc prin adresa arătată, văzând manifestarea sa expresă şi neviciată de voinţă, făcută în condiţiile legii, Curtea a luat act de retragerea contestaţiei.

Împotriva deciziei penale nr. 283 din data de 20 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, persoanele condamnate A., B. şi C. au formulat contestaţie.

În esenţă, au criticat incompatibilitatea preşedintelui de complet raportat la Decizia CCR nr. 501/2016, apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet de judecată.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de contestator, întrucât vizează o hotărâre definitivă.

Examinând contestaţia, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

Prin decizia penală nr. 283 din data de 20 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 s-a luat act că persoana condamnată A. şi-a retras contestaţia formulată împotriva deciziei penale nr. 325 din data de 09.04.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2023, hotărâre care este definitivă şi care nu mai poate face obiectul vreunei căi de atac.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Înalta Curte constată că contestatorii A., C. şi B. au iniţiat căi de atac împotriva mai multor hotărâri judecătoreşti în scopul transferării lor dintr-un penitenciar în altul.

Practic contestatorii, uzând de dreptul lor de a declara căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, l-au folosit în mod abuziv, în alte scopuri decât cele pentru care a fost reglementat de lege, faptă care, în conformitate cu dispoziţiile art. 108 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constituie abatere disciplinară foarte gravă.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 283 din data de 20.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 377 RON fiecare, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii C., B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 283 din data de 20.12.2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 377 RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2025.