Inadmissibility of appeal on points of law due to expiration of thirty-day filing deadline despite subsequent constitutional ruling on grounds for appeal

Cameră de consiliu

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 334 din 01.04.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 103/D din 5.04.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul x/2017, printre altele, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Lg. 78/2000 cu art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având un termen de supraveghere de 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte măsuri de supraveghere prevăzute la lit. a)-e).

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului să execute obligaţiile prevăzute la lit. a) şi b).

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria Bacău sau Primăria Bacău - Serviciul Public de Salubritate şi Spaţii verzi.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. şi art. 96 din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel, printre alţii, parchetul şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 334 din 01.04.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017, printre altele, în apelul parchetului, a fost majorată pedeapsa de la 2 la 3 ani, a fost majorat şi termenul de supraveghere de la 2 ani la 3 ani, fiind respins, totodată, apelul inculpatului A..

Decizia a fost comunicată la data de 04.05.2020 inculpatului A., astfel că data până la care inculpatul avea posibilitatea de declarare a recursului în casaţie este 04.06.2020, inclusiv.

Împotriva deciziei penale nr. 334 din 01.04.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs în casaţie, la data de 30.04.2025, inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18.02.2025, în sensul de a se constata că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise Direcţia Naţională Anticorupţie.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 03.06.2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită, iar la data de 04.06.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul-inculpat A., conform art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 440 alin. (1), (2) şi 4 din C. proc. pen.:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

Recursul în casaţie a fost promovat, în temeiul art. 436 şi urm. C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac de către inculpatul A., însă cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În primul rând, se reţine că prin Decizia nr. 50/18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial la data de 11.04.2025, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., şi a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Cu privire la termenul de exercitare a recursului în casaţie, care, în opinia recurentului inculpat, ar curge unul nou de 30 de zile de la data de 11.04.2025, când a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/18.02.2025 în Monitorul Oficial, pentru persoanele cu privire la care în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, se observă că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

În ceea ce priveşte efectele deciziilor de neconstituţionalitate pronunţate în cadrul controlului a posteriori, Curtea Constituţională a statuat prin decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 următoarele: paragraful 52. "Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reaminteşte caracterul erga omnes şi pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituţie. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-se, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată [a se vedea Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 (paragraful 28)]".

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 147 alin. (7) din Constituţie, precum şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie, decizia invocată în susţinerea prezentei cereri de recurs în casaţie se aplică cauzelor aflate în curs de soluţionare, precum şi celor în care termenul de 30 de zile de exercitare a recursului în casaţie nu era expirat la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei de neconstituţionalitate, respectiv 11.04.2025.

În lipsa unei dispoziţii exprese, se observă că nu se poate vorbi de o repunere în termenul de recurs în casaţie, aceasta fiind specifică doar căilor ordinare de atac.

În raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că data până la care inculpatul avea posibilitatea de a declara recurs în casaţie este 04.06.2020, inclusiv, având în vedere că decizia penală recurată a fost comunicată în mod legal la data de 04.05.2020.

Conform 268 alin. (1) C. proc. pen., nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit de art. 435 C. proc. pen., atrage decăderea din exerciţiul dreptului de a mai formula recurs în casaţie şi nulitatea actului făcut peste termen.

Întrucât devin incidente prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., analiza celorlalte condiţii, subsecvente, reglementate de dispoziţiile art. 435-438 C. proc. pen. nu se mai impune.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 334 din 01.04.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 334 din 01.04.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2025.