Withdrawal of extraordinary appeal under criminal procedure law based on loss of legitimate interest

Şedinţa publică din data de 07 mai 2025

Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 515 din data de 11 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii penale nr. 40/2024 din data de 23 mai 2024, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Au fost obligaţi contestatorii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a făcut menţiunea că încheierea este definitivă.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, susţinând, în esenţă, că se impune a se analiza dacă unul dintre judecătorii care au făcut parte din compunerea completului de judecată, respectiv domnul judecător C., prezenta suficiente garanţii pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în ceea ce priveşte imparţialitatea sa, având în vedere că în cauză a fost admisă definitiv o cerere de strămutare întemeiată pe dispoziţiile art. 71 din C. proc. pen., prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova la o altă curte de apel egală în grad, instanţă la care domnul judecător şi-a desfăşurat activitatea. Totodată, în referire la imparţialitate, a invocat şi comportamentul în şedinţa publică al domnului judecător, care în opinia contestatorului, ar fi încălcat limitele judecăţii.

Pe lângă motivele obiective prezentate mai sus, contestatorul a dezvoltat şi motive în sens subiectiv.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 6 paragraf 1,2 şi 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 iulie 2024, fiind stabilit termen de judecată la data de 18.09.2024.

Cauza a fost amânată succesiv în vederea redactării hotărârii atacate.

La data de 05 mai 2025, contestatorul A. a înaintat, prin e-mail, o cerere de renunţare la judecata ce face obiectul prezentului dosar, în raport de soluţia pronunţată de instanţa de fond prin sentinţa penală nr. 20/2025, apreciind că nu mai subzistă un interes legitim pentru continuarea judecăţii în prezenta cauză.

Astfel, a solicitat admiterea cererii de renunţare la judecarea cauzei şi, pe cale de consecinţă, scoaterea acesteia de pe rolul instanţei.

În acest sens, a ataşat sentinţa nr. 20/2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosar nr. x/2024.

La termenul de judecată din 07 mai 2025, Înalta Curte a recalificat cererea de renunţare formulată de contestator ca fiind cerere de retragere în raport de dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, precum şi în raport cu conţinutul declaraţiei de retragere, Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă a acestuia, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestaţiei în anulare împotriva încheierii nr. 515 din data de 11 iulie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, este un act de dispoziţie de natură a produce consecinţe asupra procedurii în care intervine.

Având în vedere poziţia exprimată de contestator, Înalta Curte precizează că retragerea unei cereri, în prezenta cauză a contestaţiei în anulare, reprezintă o manifestare de voinţă în considerarea principiului disponibilităţii, care odată exercitată, conduce la închiderea cadrului procesual declanşat.

În speţă, contestatorul A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage cererea de strămutare prin cererea transmisă la dosar la data de 05.05.2025.

În materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac.

Astfel, potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., "până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special (...). Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel".

În lumina dispoziţiilor legale mai sus citate, Înalta Curte, văzând, pe de o parte, cererea formulată de contestatorul A. prin care se arată că îşi retrage cererea de recurs, aceasta reprezentând manifestarea unilaterală de voinţă a părţii, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 515 din data de 11 iulie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 515 din data de 11 iulie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 mai 2025.