Tax evasion jurisdiction: disjunction does not transfer territorial competence from the initially seized court

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 50/2025 din data de 20.03.2025 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Penală în dosarul nr. x/2025, s-a dispus în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1), lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., declinarea, în favoarea Tribunalului Călăraşi, a competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpata:

1. A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L.;

2. A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L.;

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Mureş a reţinut în esenţă că, prin încheierea din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi declinarea în favoarea Tribunalului Călăraşi a cauzei privind pe inculpata anterior menţionată, precizând că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracţiunile pentru care Tribunalul Mureş este competent teritorial, iar în aceeaşi cauză aplicaţia informatică ECRIS nu permite generarea a două sentinţe cu număr.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale dispusă prin încheierea din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a arătat că remediul imediat al acestei soluţii este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentinţă distinctă în dosarul nou format.

Prin sentinţa penală nr. 82 din data de 25.06.2025 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia Penală în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepţia necompentenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea invocată atât din oficiu, cât şi de către inculpata A..

În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi (3), art. 49 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei penale nr. 1594/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş, vizând pe inculpata A., cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L. şi în relaţie cu S.C. C. S.R.L..

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Tribunalul Vâlcea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 50/20.03.2025 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2025 s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Vâlcea a soluţionării cauzei privind pe inculpata:

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L.;

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L..

S-a reţinut că prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi declinarea în favoarea Tribunalului Vâlcea, precum şi faptul că prin încheierea din 12.03.2025, Tribunalul Mureş a dispus 29 de disjungeri iar ulterior, în fiecare dosar nou format, a dispus declinarea către 29 de tribunale la nivel naţional.

A constatat instanţa că prin încheierea din 12.03.2025, Tribunalul Mureş examinând din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi propunerea de disjungere a cauzelor, s-a dispus formarea unor noi dosare şi declinarea acestora către alte tribunale competente teritorial, în acest mod fiind sesizat şi Tribunalul Vâlcea.

De asemenea, s-a constatat că, în etapa camerei preliminare, a fost dezbătută excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, excepţie ce a fost respinsă de însăşi judecătorul de cameră preliminară care a dispus disjungerea, excepţie analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

Or, s-a apreciat că în lipsa unor alte elemente de noutate, încheierile pronunţate în faza de cameră preliminară se bucură de autoritate de lucru judecat, dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. trebuind interpretate şi prin prisma arhitecturii unei cauze prin care instanţa este sesizată prin rechizitoriu. Astfel, în condiţiile în care, potrivit art. 342 C. proc. pen., competenţa instanţei face obiectul controlului în faza de cameră preliminară iar această pretinsă neregularitate a fost invocată şi amplu analizată, nu se identifică niciun argument pentru care acest aspect nu s-ar considera definitiv dezlegat încă din faza de cameră preliminară, dat fiind faptul că nu au apărut elemente noi ulterior soluţionării definitive a camerei preliminare.

S-a opinat că schimbarea încadrării juridice, din unitatea de infracţiune prevăzută la art. 35 C. pen. (infracţiune continuată), şi care atrăgea indivizibilitatea cauzelor, în pluralitatea de infracţiuni (concursul de infracţiuni, prev. de art. 38 C. pen.), nu poate conduce la concluzia că se poate reevalua competenţa instanţei.

S-a mai reţinut că Tribunalul Mureş a fost legal sesizat cu cauzele reunite şi era competent să judece cauza pentru toate faptele şi toţi inculpaţii, astfel că a operat prorogarea de competenţă, iar faptul că a schimbat încadrarea juridică nu produce niciun efect asupra competenţei teritoriale, ci numai asupra posibilităţii de disjungere, într-adevăr, în cazul concursului de infracţiuni. Indiferent dacă instanţa alege sa disjungă sau nu, efectele prorogării de competenţă s-au produs deja, şi rămâne competentă să judece, dipoziţiile art. 44 alin. (2) fiind cât se poate de clare sub acest aspect:

Competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.

S-a avut în vedere că, inclusiv prin Decizia nr. 10/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că "disjungerea cauzei este doar o măsură procesuală, pentru buna soluţionare a unei cauze însă, în realitate ambele dosare, cel iniţial şi cel nou format ca urmare a disjungerii, constituie o singură cauză".

În consecinţă, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompentenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei penale 1594/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş, vizând pe inculpata A., Tribunalului Mureş, constatând totodată ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care a fost sesizată instanţa supremă.

v

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 07 iulie 2025, sub nr. x/2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 15 iulie 2025.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Vâlcea, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mureş pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă poartă asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpata A. S.A. trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L. şi în relaţie cu S.C. C. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a fost sesizat Tribunalul Mureş cu privire la un număr de 89 de inculpaţi, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că o parte din activitatea infracţională reţinută în cauză s-a desfăşurat pe raza judeţului Mureş şi a atras competenţa teritorială a Tribunalului Mureş.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus începerea judecăţii.

Ulterior, Tribunalul Mureş a sesizat Tribunalul Vâlcea i în ceea ce priveşte pe inculpata A. S.A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L. şi în relaţie cu S.C. C. S.R.L., fiind format dosarul de faţă nr. x/2025

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competenţa de judecată a infracţiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism aparţine tribunalului.

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureş a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, devenind, astfel, incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanţe deopotrivă competente, atribuie instanţei mai întâi sesizate competenţa de judecare a cauzei.

Relevant sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei este faptul că, prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

Astfel se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competenţa materială, teritorială şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

De asemenea, Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaţilor a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureş deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce priveşte instituţia disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfăşurare a judecăţii, însă atât dosarul iniţial, cât şi cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluţionare instanţei iniţial investite, în speţă, Tribunalul Mureş.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni, însă, în situaţia în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfăşurări a judecăţii, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpaţii pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanţe decât în condiţiile legii [spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea şi ulterior inculpatul, după săvârşirea infracţiunii dobândeşte una din calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen..].

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 41 din C. proc. pen., concluzionează că, în speţă, competenţa de a soluţiona cauza privind pe inculpata A. S.A. din punct de vedere material şi teritorial aparţine în primă instanţă Tribunalului Mureş.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2025.