Negative conflict of jurisdiction in tax evasion complicity proceedings resolved by affirming Mureş County Court’s competence as the originally seized instance after improper disjunction

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 71/2025 din data de 20.03.2025 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Penală în dosarul nr. x/2025, s-a dispus în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1), lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., declinarea, în favoarea Tribunalului Călăraşi, a competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpata:

1. A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (27 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.A.;

2. A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (27 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L..

Prin această sentinţă de declinare, pentru a dispune astfel, Tribunalul Mureş a reţinut în esenţă că, prin încheierea din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi declinarea în favoarea Tribunalului Călăraşi a cauzei privind pe inculpata anterior menţionată, precizând că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracţiunile pentru care Tribunalul Mureş este competent teritorial, iar în aceeaşi cauză aplicaţia informatică ECRIS nu permite generarea a două sentinţe cu număr.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale dispusă prin încheierea din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a arătat că remediul imediat al acestei soluţii este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentinţă distinctă în dosarul nou format.

Prin sentinţa penală nr. 66 din data de 01.07.2025 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Penală în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepţia necompentenţei teritoriale a Tribunalului Călăraşi invocată de către inculpata A. S.A..

În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), (4), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi (3), art. 49 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei penale nr. 1575/102/2025 (disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş), vizând pe inculpata:

- A. S.A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (27 de acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.A.,

- A. S.A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (27 de acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L., în favoarea Tribunalului Mureş.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Tribunalul Călăraşi a reţinut că dosarul a fost format în urma disjungerii din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş, în care, prin încheierea din 12.03.2025, Tribunalul Mureş a dispus 29 de disjungeri, iar ulterior, în fiecare dosar nou format, a dispus declinarea către 29 de tribunale la nivel naţional.

Tribunalul Călăraşi, analizând excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către inculpata A. S.A. la termenul de judecată din data de 25.06.2025, a reţinut că prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş în dosarul penal nr. x/2018, reţinând că această soluţie se bucură de autoritate de lucru judecat în cadrul procedurii de cameră preliminară fiind analizată cu caracter definitiv, în lipsa unor elemente noi ulterioare soluţionării definitive a camerei preliminare.

S-a apreciat că motivele declinării, în opinia Tribunalului Călăraşi, ţin preponderent de oportunitate şi nu de legalitate.

S-au avut în vedere dispoziţiile art. 41 C. proc. pen. şi s-a apreciat că prezenta speţă este supusă unei competenţe teritoriale alternative, Tribunalul Mureş fiind competent teritorial asupra unei părţi din faptele sesizate, însă are şi calitatea de primă instanţă sesizată, astfel că este competent să judece întreaga cauză penală.

S-a reţinut că deşi nu s-a procedat la citirea actului de sesizare a instanţei şi nu s-a demarat cercetarea judecătorească, totuşi, s-au pronunţat diferite încheieri de disjungere, încheieri prin care s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, respectiv încheieri prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii pentru care inculpata A. a fost trimis în judecată, reţinându-se în urma acestei operaţiuni o pluralitate de infracţiuni de evaziune fiscală, săvârşite fiecare în formă continuată.

S-a considerat că orice disjungere din cauza penală nr. 2221/102/2018 rămâne în competenţa acestei prime instanţe sesizate, neputând fi ignorată împrejurarea că toate aceste noi cauze provin dintr-o operaţiune de disjungere, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. proc. pen.: Competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.

De asemenea, Tribunalul Călăraşi a reţinut şi faptul că ÎCCJ s-a pronunţat deja în cauze precum 1585/102/2025, 1571/102/2025, etc. şi a admis excepţia invocată, stabilind competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mureş.

În consecinţă, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompentenţei teritoriale a Tribunalului Călăraşi invocată de către inculpata A. S.A. şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei penale nr. 1575/102/2025 (disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş), constatând totodată ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care a fost sesizată instanţa supremă.

v

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 07 iulie 2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 15 iulie 2025.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Călăraşi, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. S.A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mureş pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă poartă asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpata A. S.A. trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.A. şi în relaţie cu S.C. C. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a fost sesizat Tribunalul Mureş cu privire la un număr de 89 de inculpaţi, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că o parte din activitatea infracţională reţinută în cauză s-a desfăşurat pe raza judeţului Mureş şi a atras competenţa teritorială a Tribunalului Mureş.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus începerea judecăţii.

Ulterior, Tribunalul Mureş a sesizat Tribunalul Călăraşi în ceea ce priveşte pe inculpata A. S.A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.A. şi în relaţie cu S.C. C. S.R.L., fiind format dosarul de faţă nr. x/2025

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competenţa de judecată a infracţiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism aparţine tribunalului.

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureş a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, devenind, astfel, incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanţe deopotrivă competente, atribuie instanţei mai întâi sesizate competenţa de judecare a cauzei.

Relevant sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei este faptul că, prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

Astfel se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competenţa materială, teritorială şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

De asemenea, Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaţilor a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureş deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce priveşte instituţia disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfăşurare a judecăţii, însă atât dosarul iniţial, cât şi cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluţionare instanţei iniţial investite, în speţă, Tribunalul Mureş.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni, însă, în situaţia în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfăşurări a judecăţii, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpaţii pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanţe decât în condiţiile legii [spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea şi ulterior inculpatul, după săvârşirea infracţiunii dobândeşte una din calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen..].

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 41 din C. proc. pen., concluzionează că, în speţă, competenţa de a soluţiona cauza privind pe inculpata A. S.A. din punct de vedere material şi teritorial aparţine în primă instanţă Tribunalului Mureş.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2025.