Drunk driving conviction; inadmissibility of cassation appeal for failure to substantively link arguments to statutory grounds

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95 din 10 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Bălceşti, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, ce se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului indicat următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii, documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Vâlcea.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen.; s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria com. Laloşu, judeţul Vâlcea, ori Primăria Bălceşti, judeţul Vâlcea, în condiţiile enunţate de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen.; s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 150 RON reprezintă cheltuieli judiciare corespunzătoare fazei de urmărire penală, către stat.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de 25.04.2022, în jurul orei 00:10, a condus autoturismul, pe strada din com. Laloşu, jud. Vâlcea, având o îmbibaţie alcoolică de 1,93 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 01:20, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 95/10.09.2024 pronunţată de Judecătoria Bălceşti în dosarul nr. x/2023 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 95/10.09.2024 pronunţată de Judecătoria Bălceşti în dosarul x/2023

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 s-a realizat către inculpatul A. la data de 14. 02.2025, la adresa de domiciliu iar, termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 17 martie 2025.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 14 .03.2025, data poştei, inculpatul A., prin care a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 C. proc. pen.

De asemenea, în temeiul art. 441 a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.

În esenţă, a arătat că în faza de cercetare penală, cameră preliminară, judecata în fond şi apel s-au produs mai multe erori judiciare.

În concret a arătat că, în calea de atac a apelului nu au fost respectate prevederile art. 16, art. 100-103, art. 280-286 C. proc. pen., a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil conform art. 7-8 din Constituţia României şi art. 3 şi art. 6 CEDO, întrucât nu a fost admisă cererea de probe noi, înregistrările audio-video a şedinţelor de la Judecătoria Bălceşti, precum şi a înregistrărilor efectuate de agenţi de poliţie şi echipajele la momentul opririi dar şi după un interval de 23 minute efectuate de către alt echipaj la o distanţă de 15 km.

A mai criticat faptul un alt motiv de nelegalitate este acela că apărătorul său nu i-a asigurat o apărare efectivă, acţionând în defavoarea sa.

Drept urmare, a solicitat anularea deciziei atacate, depunerea de probe noi, angajarea unui apărător ales sau desemnarea unui apărător din oficiu, suspendarea hotărârii instanţei de fond, precum şi xerocopierea înregistrării audio-video din şedinţa publică de la Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2023.

A depus 2 CD în original şi o copie pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi copii de pe plângerile penale formulate împotriva celor suspectaţi de sustragere de probe, erori judiciare, incompatibilitate, nerespectarea dreptului la apărare, ameninţări, constituirea de grup infracţional organizat, în câte 2 exemplare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti şi DIICOT Vâlcea.

Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la data de 24.03.2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30.04.2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 04.06.2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat esenţiale pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare (tipicitatea, răspunderea penală, legalitatea sancţiunii). În acest sens este şi practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu titlu de exemplu, decizia nr. 101/RC/din 07 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013; decizia nr. 242/RC din 13 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie. Potrivit alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa o respinge, prin încheiere definitivă.

Analizând îndeplinirea condiţiilor mai sus enumerate, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 este formulată în termenul de 30 zile, fiind îndeplinite dispoziţiile prev. de art. 435 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că decizia penală nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie conform art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1), (2) şi 6 C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casaţie se constată că acestea sunt îndeplinite. Totodată, şi în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. se constată că sunt îndeplinite, în sensul menţionării numelui, prenumelui şi domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Însă, în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, în sensul că, deşi inculpatul A. în cuprinsul cererii au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 din C. proc. pen., motivele concret invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate.

Ca atare, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 C. proc. pen.

Prin urmare, motivele invocate în cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu se circumscriu vreunui caz de recurs în casaţie dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie. Argumentele prezentate de recurent trebuie să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă.

Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpatul A. în raport de inadmisibilitatea cererii de recurs în casaţie nu se mai impune analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 441 C. proc. pen., referitoare la admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, dispunând obligarea recurentului-inculpat, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.