Confidentiality of medical records and right to privacy

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată, la data de 31.10.2023, persoana condamnată A., a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 123/03.06.2013 de către Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 131/16.10.2013 a Curţii de Apel Suceava, invocând ca motiv al anulării intervenirea prescripţiei, cerere înregistrată, drept contestaţie în anulare.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 01.11.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa penală nr. 9 din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a recalificat cererea din contestaţie în anulare în contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa penală nr. 451 din 22.11.2024, pronunţată de Tribunalul Suceava, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea penală din 29.11.2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A., în favoarea Tribunalului Iaşi.

Tribunalul Suceava a reţinut că la momentul formulării contestaţiei la executare, persoana condamnată nu se afla încarcerată într-o unitate subordonată Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România, fiind rezident în Marea Britanie şi deţinut, pentru o perioadă de timp, în cadrul Penitenciarului HMP Wandsworth - Regatul Unit, de unde a fost citat iniţial în vederea soluţionării cauzei. Ulterior, contestatorul a fost predat autorităţilor române şi, în momentul aducerii în ţară, a fost încarcerat provizoriu, în tranzit, în Penitenciarul Rahova. Cu toate acestea, în vederea executării pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a stabilit ca loc de deţinere Penitenciarul Iaşi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 7741/86/2012 din 21.10.2016, emis de Tribunalul Suceava, fără a se efectua transferul până la data la care Tribunalul Suceava a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi.

Având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 251/2013 şi faptul că unitatea de detenţie în care condamnatul îşi execută pedeapsa este situată în circumscripţia Tribunalului Iaşi, instanţa a reţinut că această instanţă este cea căreia îi revine, în mod legal, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Tribunalul Iaşi, care, prin sentinţa penală nr. 61 din 14 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu, în baza art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (3) şi art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţia la executare formulată de către persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Suceava, în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Suceava, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la momentul formulării contestaţiei la executare (31.10.2023), persoana condamnată A. nu se afla pe teritoriul României, ci în Marea Britanie, fiind arestat începând cu data de 01.04.2023, iar persoana condamnată A. nu s-a aflat, în niciun moment, în Penitenciarul Iaşi.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşoare a pedepsei.

Stabilind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) al aceluiaşi articol cererea se introduce, după caz, la instanţa de executare ori la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Deopotrivă, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen.., dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.

De asemenea, potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se observă că, prin sentinţa penală nr. 123 din 03.06.2013, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2012, menţinută prin decizia penală nr. 131 din 16.10.2013 a Curţii de Apel Suceava şi rămasă definitivă prin nerecurare la data de 30.10.2013, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de cinci ani închisoare şi pedepsa complementară a interzicerii, pentru o perioadă de trei ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În baza acestei sentinţe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 188/2013 la data de 30.10.2013.

Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare la data de 31.10.2023, dată la care contestatorul nu se afla încarcerat în vreun penitenciar din România, fiind deţinut într-un penitenciar din Marea Britanie.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., competentă fiind instanţa de executare ce a emis mandatul de executare a pedepsei fiind nerelevantă încarcerarea condamnatului ulterioară formulării cererii într-un anumit penitenciar din România.

Mai mult, din verificarea efectuată în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se constată că persoana condamnată A. nu a fost încarcerat până la ivirea prezentului conflict de competenţă în Penitenciarul Iaşi. Potrivit evidenţelor ANP, persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 05.11.2024 la Penitenciarul Bucureşti - Rahova, fiind transferat, la data de 19 noiembrie 2024, la Penitenciarul Botoşani, pentru ca, ulterior, la 3 decembrie 2024, să fie transferat din nou în Penitenciarul Bucureşti - Rahova. Acest aspect rezultă şi din referatul din data de 5 februarie 2025 efectuat de grefierul din cadrul Tribunalului Iaşi ca urmare a dispoziţiei instanţei, în care se arată că reprezentanţii penitenciarului Iaşi au comunicat că persoana condamnată nu s-a aflat niciodată în cadrul Penitenciarului Iaşi.

Faţă de aceste aspecte, se reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., ce atrag competenţa de soluţionare a instanţei care a emis mandatul de executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind condamnatul A. este Tribunalul Suceava, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., îi va fi trimis dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2025.