Cassation appeal inadmissible against tribunal decision in criminal preliminary proceedings

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurenta A., constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 231/CP a Tribunalului Mureş, secţia penală, pronunţată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta A., împotriva Ordonanţei nr. 13/II/2/2024 din data de 20 martie 2024 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligată petenta A. la plata sumei de 1200 RON către intimata B. şi la plata sumei de 600 RON către intimatul C..

La data de 04.11.2024, petenta A. a declarat recurs în casaţie împotriva încheierii penale nr. 231/CP a Tribunalului Mureş, secţia penală, pronunţată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, în argumentarea căii de atac invocând faptul că instanţa s-a pronunţat în mod selectiv şi incomplet asupra plângerii formulate, dând dovadă de un grad vădit de părtinire faţă de intimaţi.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei penale la data de 28.04.2025, sub nr. x/2024 şi repartizat Completului de judecată C1, în procedura de filtru.

Prin referatul din 28.04.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., pentru termenul din data de 04.06.2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurenta A. împotriva încheierii penale nr. 231/CP a Tribunalului Mureş, secţia penală, pronunţată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte - judecătorul de filtru reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte - judecătorul de filtru, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie ca instanţe de fond, iar în ceea ce priveşte instanţa supremă - şi ca instanţă de recurs în casaţie, precum şi cele pronunţate în exercitarea altor funcţii judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de instanţele care nu au competenţe de instanţă de apel, respectiv judecătoriile şi tribunalele.

Astfel, se constată că, în cauza de faţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de recurenta A. împotriva unei hotărâri pronunţate de Tribunal, instanţă care, în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acesteia conform art. 36 din C. proc. pen., nu judecă apeluri.

Mai mult decât atât, calea de atac a fost exercitată împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a soluţionat o plângere formulată în temeiul dispoziţiilor art. 340 C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menţionată face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta A. împotriva încheierii penale nr. 231/CP a Tribunalului Mureş, secţia penală, pronunţată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acesteia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 231/CP din data de 01 octombrie 2024 pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.