Cassation inadmissible for failure to cite statutory casation grounds and non-compliance with formal content requirements

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 288/20.11.2024 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 224 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de (3) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 218 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 de ani pe care a majorat-o cu sporul de 5 ani şi 4 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa de 25 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data 16.04.2024 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpatul A., aflat sub puterea mandatului de arestare nr. x/U/16.04.2024 emis de Tribunalul Galaţi.

În baza art. 1, art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în procesul penal.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit pentru comiterea infracţiunilor.

Prin decizia penală nr. 256 din 03.03.2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinţei penale nr. 288/20.11.2024 a Tribunalului Galaţi.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data 16.04.2024 - la zi.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv faţă de inculpat.

Decizia penală nr. 256 din 03.03.2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 05 martie 2025 şi condamnatului A. la data de 07 martie 2025, la locul de detenţie, Penitenciarul Galaţi.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat recurs în casaţie condamnatul A. la data de 25 martie 2025 (data ştampilei poştei, aflată pe plicul de la dosar).

Cererea a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 14 aprilie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 05 mai 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 03 iunie 2025.

În cererea olografă din data de 21 noiembrie 2023, A. a precizat că este încarcerat în Penitenciarul Galaţi, fiind condamnat la pedeapsa de 25 de ani şi 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi declară recurs în casaţie deoarece consideră că a primit o pedeapsă foarte mare pentru fapta pe care a săvârşit-o. A solicitat admiterea recursului şi aplicarea unei pedepse mai mici.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie este formulată în scris de condamnatul A., personal, precizându-se mandatul de executare (nr. 394/2024 din 03.03.2025) şi numărul dosarului (nr. x/2024), precum şi semnătura părţii, nefiind indicată hotărârea care se atacă. Faţă de faptul că a fost indicat numărul dosarului ca şi mandatul de executare, cauza împotriva căreia s-a formulat recurs în casaţie a fost identificată ca fiind decizia penală nr. 256/A/03 martie 2025.

Referitor la condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se observă că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, condamnatul susţinând că a primit o pedeapsă foarte mare pentru fapta pe care a săvârşit-o. Aceasta a solicitat admiterea recursului şi aplicarea unei pedepse mai mici. Considerentele expuse în cererea de recurs în casaţie, "am primit o pedeapsă foarte mare pentru faptă pe care am săvârşit-o", nu se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., care permite examinarea unei hotărâri definitive pentru critici care vizează o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu şi în cazul unei critici privind criteriile de individualizare şi orientarea pedepsei către maximul prevăzut de lege.

De asemenea, se constată că la cerere nu au fost anexate toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia, potrivit art. 437 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nici în cererea iniţială şi nici până la termenul acordat în cauză pentru pronunţarea asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, condamnatul nu a indicat un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. pe care să se sprijine motivele invocate de acesta.

O cerere de recurs în casaţie nu poate învesti instanţa în absenţa indicării cazului de recurs în casaţie şi a motivelor pe care acesta se bazează. Înalta Curte aminteşte că din cuprinsul cererii trebuie să rezulte voinţa de a recura şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, aceasta neavând posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. Atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.

Totuşi, trecând peste acest aspect de admisibilitate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie, şi anume susţinerile inculpatului în sensul că a primit o pedeapsă foarte mare pentru fapta pe care a săvârşit-o, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 03 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 C. proc. pen.., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 03 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2025.