Victim's €150,000 compensation challenge assigned to Civil Section I of Ploiești Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi secţia I Civilă, ambele din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2 din 27 mai 2025 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva încheierii din 12.02.2025 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2025 în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 136 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi secţia I Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarului nr. x/2025 având ca obiect contestaţie împotriva încheierii din 12.02.2025 pronunţată de Tribunalul Prahova către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 12.02.2025, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de petenta A. prin reprezentant legal B. şi a stabilit cuantumul compensaţiei financiare ce va fi acordată petentei la suma de 150.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând daune morale. În baza art. 33 din Legea 211/2004, s-a dispus ca plata compensaţiei financiare să se facă din fondul Ministerului Justiţiei, special constituit potrivit Legii nr. 318/2015, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 230/2022, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva hotărârii de referinţă a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 13.03.2025, cu termen de judecată la 08.05.2025.

Prin încheierea din 08.05.2025 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu şi s-a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluţionare secţiei Penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, în vederea soluţionării recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva încheierii din 12 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata petentă A. prin reprezentant legal B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a reţinut că, în cauză, este necesar a se analiza şi interpreta, prin prisma situaţiei deduse judecăţii, elementele contestate şi procedura de urmat, instanţa civilă constatând că obiectul dosarului îl constituie cererea petentei privind acordarea unor compensaţii financiare, demers întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024.

Cererea petentei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova după intrarea în vigoare a modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 272/2024, fiind soluţionată de un complet format din doi judecători din cadrul tribunalului.

În acest sens, s-a amintit că, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, aşa cum au fost modificate începând cu data de 08.11.2024 (prin Legea nr. 272/2024), Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor de la nivelul tribunalului este alcătuită din cel puţin doi judecători specializaţi în materie penală.

Aşa cum reiese din expunerea de motive a proiectului de act normativ (https://www.x.ro/proiecte/2024/400/40/9/em509.pdf), devenit ulterior Legea nr. 272/2024, iniţiatorii au urmărit modificarea Legii nr. 211/2004 în sensul de a se aduc minime modificări privind soluţionarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secţia penală şi să se soluţioneze de judecători specializaţi în materie penală, care sunt familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei (pagina 3 paragraful 4 din proiectul de act normativ).

Într-adevăr, dispoziţiile cuprinse în art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, potrivit cărora hotărârea (pronunţată de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor) poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, nu cuprind referiri cu privire la specializarea judecătorului ori a secţiei în calea de atac. Însă, atunci când hotărârea atacată provine de la o instanţă de fond care este structurată în secţii/completuri specializate, competenţa instanţei în calea de atac este una derivată din competenţa primei instanţe care a judecat efectiv procesul.

Or, nu poate fi omis faptul că la nivelul Curţii de Apel Ploieşti există, de asemenea, secţii specializate, organizate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, aşa că litigiile care impun o specializare a judecătorului în materie penală revin spre soluţionare secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul acestei instanţe.

În acest context, a fost avută în vedere şi statuarea cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 4/2023, pronunţată în recurs în interesul legii, a stabilit că competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.

Drept urmare, s-a apreciat că secţia din cadrul Curţii de Apel Ploieşti căreia îi revine competenţa de soluţionare a căii de atac îndreptate împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Prahova (Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor), este cea specializată în materie penală, a cărei competenţă derivă din lege, după cum s-a arătat.

La termenul din 27.05.2025, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva încheierii din 12.02.2025 a Tribunalul Prahova.

Faţă de excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut următoarele:

Acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiunii se realizează în conformitate cu prevederile Capitolului V din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor. Cererea de referinţă se soluţionează de către o Comisie ai cărei membri sunt desemnaţi, conform art. 28 alin. (3) din actul normativ sus-menţionat, de către adunarea generală a judecătorilor tribunalului. Comisia soluţionează cererea conform procedurii reglementată de art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea putând fi atacată cu contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare.

Dacă, în ceea ce priveşte specializarea judecătorilor care sunt desemnaţi în cadrul Comisiei, textul normativ a fost amendat prin Legea nr. 272/2024 în sensul că aceştia trebuie să fie specializaţi în materie penală, reglementarea cadru în privinţa soluţionării căii de atac împotriva soluţiei Comisiei a suferit o singură modificare, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

S-a reţinut că, în ceea ce priveşte activitatea Comisiei, aceasta nu poate fi asimilată unor completuri de judecată constituite la nivelul unei secţii specializate din cadrul tribunalului, aspect ce rezultă din modalitatea de desemnare a judecătorilor titulari şi supleanţi (de către Adunarea generală a judecătorilor tribunalului), dar şi prin raportare la competenţa limitată a acesteia şi modalitatea concretă de soluţionare a cererilor, conform art. 28 şi următoarele din Legea nr. 211/2004.

Din cuprinsul prevederilor de referinţă, instanţa a apreciat că cererile de competenţa Comisiei se circumscriu mai degrabă unei proceduri necontencioase, care nu este specifică cauzelor date în competenţa secţiilor penale ale instanţelor judecătoreşti, în accepţiunea C. proc. pen.

S-a reţinut că, în speţă, nu este aplicabilă Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a avut în vedere, în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei, soluţia pronunţată la 26.05.2025 (încă nemotivată şi nepublicată în Monitorul Oficial al României Partea I) de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 6/2025.

Astfel, instanţa supremă a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în cadrul tribunalelor, prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, se judecă în complet format din doi judecători, după regulile specifice judecării căii de atac a apelului din procedurile necontencioase.

Pe cale de consecinţă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva încheierii din data de 12.02.2025 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2025 în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi secţia I Civilă, ambele din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi s-a dispus înaintarea dosarului nr. x/2025 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iunie 2025.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Deopotrivă, sunt avute în vedere şi prevederile art. 136 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., conform cărora dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Aplicabilitatea generală a C. proc. civ. este reglementată în art. 2 al acestui act normativ, în alin. (2) prevăzându-se că dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

Înalta Curte constată că prezentul conflictul negativ de competenţă poartă asupra soluţionării cauzei ce are ca obiect contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva încheierii din 12.02.2025 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2025, prin care s-a admis cererea formulată de petenta A. prin reprezentant legal B. şi s-a stabilit cuantumul compensaţiei financiare ce va fi acordată petentei la suma de 150.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând daune morale.

Aşadar, obiectul dosarului îl constituie cererea petentei privind acordarea unor compensaţii financiare, demers întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024.

În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 211/2004, cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal. Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin doi judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.

Deopotrivă, art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 prevede că hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Este adevărat că aceste din urmă prevederi nu cuprind referiri cu privire la specializarea judecătorului ori a secţiei în calea de atac, însă prin Decizia nr. 6/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în cadrul tribunalelor, prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, se judecă în complet format din doi judecători, după regulile specifice judecării căii de atac a apelului din procedurile necontencioase.

Aşadar, cererile de competenţa Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor se circumscriu unei proceduri necontencioase, care nu este specifică cauzelor date în competenţa secţiilor penale ale instanţelor judecătoreşti, în accepţiunea C. proc. pen.

În acest context, având în vedere interpretarea dată dispoziţiilor art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 prin Decizia nr. 6/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că, potrivit acestor prevederi, contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor se judecă în complet format din doi judecători, după regulile specifice judecării căii de atac a apelului din procedurile necontencioase, Înalta Curte constată că, în speţă, revine Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa în a soluţiona contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva încheierii din 12.02.2025 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2025.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimata A. prin reprezentant legal B. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimata A. prin reprezentant legal B. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2025.