Jurisdiction for execution objection against foreign criminal sentence recognized in Romania: competent court determined by place of detention and material jurisdiction for underlying offense

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 30.04.2024 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2024, petentul A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 68/F/12.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost recunoscută parţial hotărârea judecătorească nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunţată de Instanţa Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 alin. (1) şi (2) din C. pen. portughez, solicitând redozarea pedepsei aplicate de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, ca urmare a instituirii Legii nr. 38/A/2023, anularea mandatului de executare şi a tuturor formelor şi emiterea unui nou mandat.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în statul portughez s-a emis Legea nr. 38/A/2023, din 02.08.2023, intrată în vigoare la 01.09.2023, lege prin care s-a instituit graţierea şi amnistia pedepselor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 160 alin. (1) din C. pen. rap. la Legea nr. 302/2004 şi art. 6 din C. pen.

La termenul de judecată din 06.02.2025, Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei de a soluţiona această cauză.

Analizând excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că cererea formulată de contestatorul A. constituie o contestaţie la executare care îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi care, potrivit art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., intră în competenţa de soluţionare a instanţei de executare ori a celei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al contestatorului.

Raportat la datele concrete ale speţei, contestatorul a invocat o cauză de micşorare a pedepsei survenită în timpul executării acesteia, care intră sub incidenţa exclusivă a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi atrage competenţa instanţei prevăzute de art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

S-a mai reţinut că, prin admiterea unei cereri de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, Curtea de Apel Bucureşti nu a devenit instanţă de executare a hotărârii în sensul art. 553 şi art. 597 din C. proc. pen., deoarece, existând norme speciale, în această materie nu au aplicabilitate normele generale referitoare la competenţa soluţionării contestaţiei la executare sau a cauzelor având ca obiect schimbări în executarea unor hotărâri.

Curtea de Apel Bucureşti, instanţă special desemnată ca autoritate judiciară competentă în această procedură, emite mandatul de executare a pedepsei conform dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, ca instanţă ce a pronunţat sentinţa prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine. Or, odată recunoscută hotărârea străină de condamnare, executarea acesteia are loc potrivit dispoziţiilor din legislaţia română.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Per a contrario, dacă statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă ulterior transferării sale în România, competenţa de recunoaştere a respectivei hotărâri nu mai aparţine curţii de apel, ci instanţei de executare, corespunzătoare infracţiunii ce a atras condamnarea.

Pentru motivele expuse anterior, s-a constatat că instanţa competentă să judece contestaţie la executare nu este curtea de apel, ci instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie de află locul de deţinere.

Întrucât prin sentinţa penală nr. 68/12.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti a dispus recunoaşterea parţială (cu acordul statului emitent - Portugalia) a hotărârii judecătoreşti nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunţată de Instanţa Penală Centrală din Lisabona-Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021, reţinând că infracţiunile pentru care a fost condamnat au corespondent în legea penală română în furt şi furt calificat, prevăzute de art. 228, alin. (1), art. 229 alin. (1) din C. pen. şi că petentul era încarcerat, la data formulării cererii, în Penitenciarul Bucureşti Rahova, s-a apreciat că competenţa revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti de soluţionare a contestaţiei la executare, ca instanţă corespunzătoare în grad celei de executare, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Drept urmare, prin sentinţa penală nr. 25/F/07.02.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la 29 aprilie 2025, sub nr. x/2024.

În şedinţa publică din 05.06.2025, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompentenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68/12.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă la 19.04.2022, prin necontestare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 11.11.2021 de către un judecător al Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa faţă de persoana solicitată A. şi s-a refuzat executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, pe cale incidentală, s-a dispus recunoaşterea parţială, cu acordul statului emitent (Portugalia), a hotărârii judecătoreşti nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunţată de Instanţa Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din 11.11.2021), privind pe persoana solicitată A., numai cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea în calitate de autor a infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 203 şi art. 204 alin. (1) şi (2) din C. pen. portughez (faptă cu corespondent în legea penală română, art. 228, alin. (1), art. 229 alin. (1) din C. pen.).

S-a dispus executarea de către condamnat, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală anterior menţionată şi nesupusă adaptării ca efect al recunoaşterii parţiale.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate persoanei solicitate perioada arestării preventive, de la 09.09.2012-10.09.2012 şi perioada în care persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 02.02.2022 la zi.

În baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 82/12.04.2022, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Prin sentinţa penală nr. 219/26.01.2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă la 13.02.2024, prin necontestare, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea de recunoaştere hotărâre străină şi contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A..

În baza art. 1401 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pedeapsa de 7 zile închisoare aplicată petentului prin sentinţa din 03.07.2015 dosar x Tribunalul Griffie Ressort Arnhem Leeuwarden Olanda, definitivă 12.04.2016 pentru infracţiunea de furt (fapta 16.12.2014) şi pedeapsa de 7 zile închisoare aplicată petentului prin sentinţa din 25.11.2015 dosar nr. x Tribunalul Rechtbank Zeeland West Brabant Olanda definitivă la 10.12.2015 pentru infracţiunea de furt (fapta 07.08.2015).

În baza art. 40, art. 38, art. 39 din C. pen., au fost contopite pedepsele recunoscute mai sus cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 68/12.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte, respectiv cu 1/3 din 14 zile=4 zile, în final 4 ani 4 zile închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus perioadele executate de la 09.09.2012 la 10.09.2012, de la 02.02.2022 la zi, de la 10.09.2016 la 24.09.2016.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 82/2022 emis în baza sentinţei penale nr. 68/12.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza sentinţei penale nr. 219/26.01.2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă la 13.02.2024, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/13.02.2024, de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În privinţa excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Potrivit art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., excepţia de necompetenţă materială instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

În concret, contestaţia la executare formulată de petentul A. a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2024, cauză penală în care au fost acordate patru termene de judecată, la termenul din 20.06.2024 fiind începută cercetarea judecătorească prin administrarea probei cu înscrisuri, constând în: cazierul judiciar al petentului, sentinţa penală nr. 68/12.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/13.02.2024, emis Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. De asemenea, la termenul din 12.12.2024 a fost administrată proba cu înscrisuri constând în documentele comunicate de către autorităţile portugheze privind situaţia juridică a petentului A..

În continuare, în cauza penală nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit pronunţarea la 16.12.2024, dată la care a amânat succesiv pronunţarea la 18.12.2024, 19.12.2024 şi 08.01.2025, iar la 08.01.2025 a dispus repunerea cauzei pe rol şi a acordat termen la 06.02.2025, dată la care a stabilit pronunţarea la 07.02.2025, când a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Or, dispoziţiile art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. stabilesc termenul legal de decădere în care excepţia de necompetenţă materială a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

Aşadar, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a constatat că, întrucât în cauza penală x/2024 cercetarea judecătorească a fost începută la 20.06.2024, excepţia de necompetenţă materială a instanţei superioare a fost invocată ulterior acestui moment, astfel încât Curtea de Apel Bucreşti a devenit instanţa competentă să soluţioneze cererea.

În aceste condiţii, prin sentinţa penală nr. 1328 din 05.06.2025 pronunţată de Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 47 alin. (2) şi a art. 50 rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iunie 2025.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti pentru următoarele considerente:

În cauză, petentul A. a formulat o contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 68/F/12.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022 [prin care a fost recunoscută parţial hotărârea judecătorească nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunţată de Instanţa Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021, privind condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 alin. (1) şi (2) din C. pen. portughez], solicitând redozarea pedepsei aplicate de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 38/A/2023 la 01.09.2023 (prin care s-a instituit graţierea şi amnistia pedepselor), anularea mandatului de executare şi a tuturor formelor şi emiterea unui nou mandat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 160 alin. (1) din C. pen. rap. la Legea nr. 302/2004 şi art. 6 din C. pen.

Înalta Curte constată că, în funcţie de cazul de contestaţie la executare invocat, este determinată competenţa materială şi teritorială de soluţionare a unei astfel de cereri, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. stabilind că, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În speţă, instanţa competentă să judece contestaţia la executare formulată cu privire la sentinţa penală nr. 68/F/12.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022 (prin care a fost recunoscută parţial hotărârea judecătorească nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunţată de Instanţa Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021), întemeiată de cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., este cea competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

În acest context, Înalta Curte constată că, dacă faptele ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, judecătoria ar fi fost competentă material să judece cauza în primă instanţă, raportat la infracţiunea pentru care contestatorul a fost condamnat de autorităţile judiciare din Portugalia, respectiv cea de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 alin. (1) şi (2) din C. pen. portughez.

Relativ la cele ce precedă, în raport cu cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulate de petentul A., având în vedere natura infracţiunii şi faptul că aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie de află locul de deţinere (Penitenciarul Rahova).

Referitor la cele reţinute de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în sensul că excepţia necompetenţei materiale a instanţei superioare a fost invocată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv după începerea cercetării judecătoreşti, se observă că, astfel cum s-a reţinut deja, prin raportare la natura infracţiunii, competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., întemeiată pe cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., revine judecătoriei. Mai mult, competenţa soluţionării unei eventuale contestaţii formulate împotriva unei astfel de hotărâri ar reveni tribunalului. Aşadar, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti nu este nici instanţa de executare, nici cea căreia i-ar reveni competenţa să judece o eventuală contestaţie formulată într-o astfel de cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2025.