Bribery conviction revision admitted after constitutional ruling on cassation admissibility, prior decision annulled and remanded

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 858 din data de 26.04.2018, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, în baza art. 386 C. proc. pen.., din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., din două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c). din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1969, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi B., din trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c). din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea în concurs real a două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin(1) C. pen. de la 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârşirea în concurs real a trei infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. de la 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.

S-a luat act că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 06.08.2015, la 10.08.2015.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 249 C. proc. pen.., a fost ridicată măsura sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile, bunurilor imobile, a acţiunilor şi părţilor sociale deţinute, sumelor existente în conturile bancare ale inculpatului B. şi măsura popririi asigurătorie, instituită asupra sumelor ce urmează a fi încasate în conturile aparţinând inculpatului B., prin Ordonanţa nr. 199/P/2015 din 10.08.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin decizia penală nr. 1351/A din data de 26.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva sentinţei penale nr. 858/26.04.2018 pronunţate de Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

S-a desfiinţat sentinţa apelată şi, în fond, rejudecând:

1) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare (faptă reţinută la punctul 1 din rechizitoriu).

A interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul unei autorităţi publice, a unei instituţii publice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

2) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptă reţinută la punctul 2 din rechizitoriu).

A interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul unei autorităţi publice, a unei instituţii publice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. .

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare sporită cu 1 an şi 6 luni, în final, inculpatul A. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

A dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 6.08.2015 la 10.08.2015 şi de la 19.12.2018 la 4.07.2019.

1) În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (faptă reţinută la punctul 2 din rechizitoriu).

A interzis inculpatului, pentru o durată de 5 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul unei autorităţi publice, a unei instituţii publice sau a altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

A dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 6.08.2015 la 10.08.2015 şi de la 19.12.2018 la 4.07.2019.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă reţinută la punctul 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă reţinută la punctul 3 din rechizitoriu).

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 32.000 Euro.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 20.000 Euro.

A menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1351/A din data de 26.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B. întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen.

În susţinerea cererilor de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi A. şi B. au arătat în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal) că, instanţa de apel, în mod greşit nu a dispus încetarea procesului penal întrucât termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

Inculpatul B. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., întrucât încalcă principiul egalităţii în faţa legii (art. 16 alin. (1) din Constituţie), îngrădesc accesul la justiţie (art. 21 alin. (1) din Constituţie), vatămă dreptul la un proces echitabil (art. 24 alin. (1) din Constituţie) şi lezează dreptul la apărare.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de recurs în casaţie, instanţa a reţinut, în legătură cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., că acesta nu este incident în cauză, din moment ce nu există situaţia premisă prevăzută de legiuitor, vizând existenţa unei dispoziţii de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunţată o soluţie de condamnare.

Drept urmare, prin încheierea din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii - inculpaţi A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 26.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, doar în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casaţie la Completul C5, în compunere de 3 judecători.

Totodată, prin încheierea din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat B..

Împotriva încheierii din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 a formulat recurs inculpatul B..

Prin încheierea nr. 305 din 4 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021 a fost admis recursul formulat de inculpat B., desfiinţată încheierea recurată şi, în rejudecare, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin decizia nr. 290/RC din 24 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din data de 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Ulterior, la data de 31 mai 2023, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 pct. 8 C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 661/A din 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin care a fost respinsă, ca inadmisiiblă, contestaţia în anulare formulată de inculpat împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 26.11.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, în esenţă, inculpatul a invocat incidenţa prescripţiei răspunderii penale în raport de Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că procurorul şi partea civilă pot formula recurs în casaţie în temeiul pct. 8 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., însă inculpatul nu are această posibilitate, aflându-se, astfel, într-o situaţie de inechitate faţă de procuror.

La aceeaşi dată, inculpatul A. a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1), art. 438 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 12 din C. proc. pen., apreciind că acestea încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (3) din Constituţia României, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022/a2.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de recurs în casaţie, instanţa a reţinut că, motivele invocate vizează ipoteza pronunţării unei soluţii de condamnare ce se doreşte a fi reformată într-o soluţie de încetarea procesului penal, situaţie ce nu se circumscrie cazului de casare analizat (prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.), soluţia de condamnare putând fi cenzurată pentru alte considerente de nelegalitate enumerate expres şi limitativ (art. 438 alin. (1) pct. 7,11, 12 C. proc. pen.).

Prin urmare, prin încheierea nr. 498/RC din 20 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Totodată, prin încheierea 20 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, între altele, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Împotriva deciziei nr. 290/RC din 24 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 au formulat revizuire inculpaţii A. şi B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 09 mai 2025, sub nr. x/2025.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, revizuenţii au arătat că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât revizuenţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanţa de judecată a admis cererile formulate, a sesizat Curtea Constituţională, iar, ulterior, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 50/2025, a declarat ca fiind neconstituţionale prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., consecinţele înălcării dispoziţiei constituţionale continuă se se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, conform art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., revizuenţii au avut calitatea de părţi în cauza a cărei revizuire se solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, încheierea din data de 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, este o hotărâre definitivă.

Totodată, cererea a fost formulată şi motivată în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută atunci când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În acest context, se reţine că prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunţată de Înalta Curte, în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B., referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a constatat că motivele de recurs nu prezintă aparenţa de sustenabilitate a acestui caz, după cum nu se încadrează niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ şi expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În concret, s-a reţinut că motivele indicate în cererea de recurs în casaţie vizează o ipoteză care nu se circumscrie nici măcar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din moment ce nu există situaţia premisă prevăzută de legiuitor, vizând existenţa unei dispoziţii de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunţată o soluţie de condamnare.

Pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impune ca revizuentul să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul dosarului său soluţionat definitiv, condiţie îndeplinită în speţă.

În acest sens, se observă că prin încheierea nr. 305 din 4 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021 a fost admis recursul formulat de inculpat B., desfiinţată încheierea recurată şi, în rejudecare, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Ulterior, prin încheierea 20 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, între altele, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cererea fiind formulată în aceeaşi cauză, având ca obiect rechizitoriul nr. x/2015 din 23.11.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti prin care revizuenţii au fost trimişi în judecată.

După rămânerea definitivă a încheierii împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328/11.04.2025, s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Aşa fiind, constatând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen., şi va dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.

A raţiona altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuenţilor de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi a perpetua încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României, deşi acesta a declanşat, la rândul său, controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condiţiile în care stabilitatea hotărârii judecătoreşti nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituţie.

Deopotrivă, în considerarea aceloraşi argumente, Înalta Curte reţine că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât autorul unei excepţii de neconstituţionalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii Constituţionale, deci ale controlului de constituţionalitate pe care l-a declanşat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestuia.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de revizuire şi, pe cale de consecinţă, va anula, în parte, încheierea din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019 şi va dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie care, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE.

Admite cererea de revizuire formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Anulează, în parte, încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2025.