Collective impartiality of appellate court: venue transfer denied for lack of reasonable suspicion beyond individual recusal grounds

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 2 iunie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În susţinerea cererii, petenta a arătat faptul că există o suspiciune rezonabilă în sensul că, la nivelul Curţii de Apel Cluj, cauza nu va fi judecată cu imparţialitate şi obiectivitate, ca urmare a influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal. Aceasta a precizat că a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei în temeiul art. 592 din C. proc. pen., însă raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză s-a bazat exclusiv pe baza înscrisurilor medicale, fără ca aceasta să fie prezentată la Institutul de Medicină Legală.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menţionat au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Cluj.

Prin informaţiile transmise de Curtea de Apel Cluj, în conformitate cu art. n72 alin. (6) din C. proc. pen., în raport de motivele cererii de strămutare, s-a arătat că nu s-a făcut dovada existenţei unei suspiciuni rezonabile de natură a afecta imparţialitatea judecătorilor instanţei, datorită împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor, ori prin existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Deopotrivă, s-a precizat că, din verificările efectuate, nu rezultă nicio încălcare a dispoziţiilor legale în activitatea judecătorilor la care a fost repartizat dosarul a cărui strămutare se solicită, aceştia exercitându-şi atribuţiile cu obiectivitate şi cu respectarea strictă a principiului imparţialităţii, neexistând niciun argument valid care să justifice strămutarea cauzei.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea constituie un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

Una din cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

În schimb, suspiciunea individuală vizează un anumit judecător sau mai mulţi judecători, iar motivele pot fi identice sau diferite în privinţa fiecăruia. În această ipoteză, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul constă în înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

Prin urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, instanţa verifică dacă există o suspiciune rezonabilă colectivă, în sensul afectării imparţialităţii întregii instanţe din cauza împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Analizând împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni de natură a pune sub semnul îndoielii desfăşurarea procesului cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale în faţa Curţii de Apel Cluj, nefiind identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În cauză, niciuna dintre cerinţele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. nu este îndeplinită, neputându-se reţine împrejurări care să conducă la existenţa unei îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii şi obiectivităţii întregului corp de magistraţi din cadrul instanţei.

Susţinerile formulate de petentă, potrivit cărora la nivelul instanţei sesizate s-ar constata existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, ca urmare a influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal, nu sunt însoţite de probe ori indicii concrete care să justifice o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparţialitate a instanţei în ansamblul său.

Faptul că raportul de expertiză medico-legală a fost întocmit exclusiv pe baza înscrisurilor medicale, fără prezentarea petentei la Institutul de Medicină Legală, reprezintă o nemulţumire legată de modalitatea de administrare a probei, dar nu echivalează cu afectarea imparţialităţii judecătorilor de la instanţa sesizată şi nu constituie, în sine, o circumstanţă de natură să atragă strămutarea cauzei.

Aprecierea caracterului echitabil al unei proceduri judiciare nu poate fi realizată exclusiv prin raportare la percepţiile subiective ale părţii, ci impune analiza existenţei unor fapte obiective şi verificabile, care să genereze îndoieli rezonabile privind imparţialitatea instanţei. Or, în speţă, cererea de strămutare se fundamentează pe afirmaţii generale, fără susţinere probatorie, referitoare la climatul în care se desfăşoară procesul penal şi la modalitatea efectuării expertizei medico-legale.

În ceea ce priveşte calitatea părţilor, petenta nu a indicat motive concrete din care să rezulte că aceasta ar putea afecta imparţialitatea instanţei, în sensul art. 71 din C. proc. pen.

De altfel, petenta nu a indicat împrejurări concrete din care să rezulte existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice, susţinerile rezumându-se la afirmaţii generale privind climatul procesual, fără legătură directă cu desfăşurarea prezentei cauze sau cu buna administrare a justiţiei.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că, la nivelul Curţii de Apel Cluj, nu ar exista condiţii pentru respectarea garanţiilor inerente unui proces echitabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta persoană condamnată A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta persoană condamnată, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta persoană condamnată A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta persoană condamnată, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2025.