Defendant’s cassation appeal inadmissible; embezzlement conviction, cumulated 2-year 6-month sentence, and civil award upheld

Şedinţa publică din data de 27 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 299 din data de 04.03.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov, instanţa a hotărât următoarele:

În baza art. 295 alin. (1) C. pen., rap. la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa principală 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare (faptă din 27.05.2020).

În baza art. 67 alin. (2) şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen., ce se va executa în ipoteza executării pedepsei principale.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a suspendat executarea pedepsei principale de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Braşov sau în cadrul DGASPC Braşov ori în cadrul altei instituţii din subordinea Consiliului Local Braşov sau a Consiliului Judeţean Braşov pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, precum şi în caz de săvârşire a unei noi infracţiuni.

A luat act că inculpatul B. a fost reţinut şi arestat la domiciliu în perioada 27.05.2020-21.06.2020.

În baza art. 48 alin. (2), art. 295 alin. (1) C. pen., rap. la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa principală 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare (faptă din 27.05.2020).

În baza art. 67 alin. (2) şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 693/17.04.2018 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 651Ap/25.10.2018 a Curţii de Apel Braşov şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 96 alin. (5) raportat la art. 43 alin. (2) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă de 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul execută pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă constituirea de parte civilă formulată de C. S.R.L.

A luat act că persoana vătămată D. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B. un furtun împreună cu accesoriile ataşate, indicat la punctul 13 din raportul din 10.06.2020 ce a stat la baza Dovezii seria x nr. x din 11.06.2020.

A respins solicitarea de confiscare a celorlalte bunuri întrucât nu au legătura cu infracţiunea ce formează obiectul judecăţii.

A respins solicitarea inculpatului A. de obligare a C. la plata cheltuielilor de judecată pe latură civilă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii B., A. şi partea civilă S.C. C. S.R.L..

Prin decizia penală nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 299 din data de 04.03.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2020, pe care a desfiinţat-o sub aspectul soluţionării laturii civile şi, rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1391 C. civ. şi urm. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. S.R.L. şi, în consecinţă, obligă inculpaţii B. şi A., în solidar între ei şi inculpatul B. şi cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L., la plata a 604 RON. Respinge restul pretenţiilor.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva deciziei penale nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 19 martie 2025 prin mail şi la data de 02 aprilie, prin registratură.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 24 aprilie 2025, când s-a stabilit termen la data de 27 mai 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penal."

A solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, suspendarea executării hotărârii atacate, admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în temeiul art. 448, pct. 2, lit. b) C. proc. pen.

În susţinerea cazului de casare invocat, a învederat că starea de fapt astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare a fost modificată sub aspectul participanţilor la conflictul penal, dar şi din punct de vedere obiectiv, atribuindu-se o altă calitate autorului, respectiv de subiect activ calificat.

A apreciat că prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prin raportare la art. 173 C. pen. trebuie interpretate în sens larg şi anume fapta pentru care s-a dispus condamnarea trebuie să se subsumeze legislaţiei penale în ansamblul ei.

În opinia recurentului inculpat, interpretarea restrictivă potrivit căreia Înalta Curte ar verifica doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este o faptă incriminată de legislaţia penală ar conduce la situaţii care nu sunt în spiritul legii, absurde şi discriminatorii.

De asemenea, a mai învederat că în faţa instanţei de fond i-a fost admisă cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată, însă în raport de aceeaşi stare de fapt şi de declaraţiile similare ale inculpatului, această procedură a fost respinsă în apel, faţă de noua încadrare juridică a faptei, din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de delapidare.

În acest sens, a precizat că în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute prin actul de sesizare din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de furt, iar în cursul judecării apelului, instanţa de control judiciar a schimbat din nou încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt în infracţiunea de furt calificat, astfel se reţinuse prin actul de sesizare.

Ulterior, în urma solicitării de sesizare a Înaltei Curţi, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, instanţa de apel a schimbat din nou încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de delapidare.

Având în vedere schimbarea de încadrare juridică într-o infracţiune de serviciu şi schimbarea calităţii părţilor, cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În cursul rejudecării s-a solicitat trimiterea cauzei în cameră preliminară, cerere respinsă de instanţă, apreciindu-se că instanţa de casare nu a indicat acest lucru, iar motivele arătate nu se încadrează strict în prevederile art. 281 C. proc. pen., care reglementează cazurile de nulitate absolută.

În acest context, a invocat dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. "fapta se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei" şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 25 februarie 2020, pct. 14 "…această limitare este o aplicaţie a principiului separaţiei funcţiilor judiciare, potrivit căruia instanţa nu se poate sesiza din oficiu cu judecarea şi soluţionarea unui conflict de drept penal, astfel încât conflictul care va face obiectul judecăţii în primă instanţă va fi limitat la fapta care l-a generat şi la persoanele între care s-a ivit, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei."

În opinia recurentului inculpat, în cauză limitele, obiectul judecăţii şi starea de fapt au fost modificate. Conflictul de drept penal reţinut prin actul de sesizare dezbătut în faţa primei instanţe în primul grad procesual se referă la alte fapte decât cele care au rezultat în urma schimbării încadrării juridice admise de Curtea de Apel Braşov în primul ciclu procesual.

Astfel, a arătat că a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de furt, în dauna persoanei vătămate C., iar societatea D. avea calitate de parte responsabilă civilmente.

Ca urmare a cererii de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de furt în infracţiunea de delapidare, cauza a fost trimisă spre rejudecare şi s-a solicitat stabilirea cadrului procesual şi calităţii persoanelor care participă la procesul penal. În acest sens, a menţionat că S.C. D. participă în calitate de persoană vătămată, dar şi de parte responsabilă civilmente.

A mai susţinut că motivele de nulitate absolută ale hotărârii atacate derivă din următoarele aspecte:

- încheierea de cameră preliminară se referă la alte părţi (ca urmare a schimbării de încadrare juridică, OMV Petrom nu mai are legitimitate procesuală);

- calitatea părţilor a fost schimbată şi există persoane care figurează cu duble calităţi procesuale incompatibile;

- pluralitatea fictivă a persoanelor vătămate;

- lipsa unui proces echitabil prin neprezentarea unei acuzaţii clare;

- insuficienţa probatoriului administrat cu privire la infracţiunile de serviciu.

Relaţiile de serviciu ale autorului, atribuţiile reale ale acestuia raportat la persoana vătămată, poziţia sa subiectivă nu au fost analizate în cursul urmăririi penale sau al judecăţii în primă instanţă.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul-inculpat A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că decizia penală nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. a fost depusă în termen.

Criticile recurentului inculpat subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

- respingerea de către instanţa de apel a cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată;

- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de delapidare;

- modificarea cadrului procesual, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. "fapta se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei";

- respingerea cererii de rejudecare a cauzei în procedura camerei preliminare, deşi există motive de nulitate absolută întemeiate pe dispoziţiile art. 281 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., invocat de către recurentul inculpat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept.

În acest context, se constată că recurentul inculpat nu invocă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ci în realitate, solicită cenzurarea unor dispoziţii de ordin procedural sau procesual dispuse de instanţa de apel referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei, la modificarea cadrului procesual, la respingerea cererii de rejudecare a procedurii de cameră preliminară sau a cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată, aspecte care nu pot fi analizate şi cenzurate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Aşadar, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, or, în cauză aspectele invocate de către recurentul inculpat nu se circumscriu niciunui caz de casare dintre cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Cu privire la solicitarea formulată de recurentul inculpat de a dispune suspendarea executării deciziei penale atacate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 441 C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii.

În considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, apreciază că suspendarea executării hotărârii nu reprezintă o dispoziţie imperativă ce trebuie aplicată în cauză, ci rămâne la libera apreciere a instanţei oportunitatea admiterii unei astfel de solicitări. Prin urmare, având în vedere stadiul procesual al cauzei şi motivele de recurs în casaţie invocate de recurentul inculpat, se apreciază că nu se justifică suspendarea executării hotărârii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte,

I. Va respinge cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării deciziei penale nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

II. În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării deciziei penale nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

II. În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 91/Ap din data 30 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2025.