Prosecutor liability for abuse of office excluded where underlying fraud complaint barred by statute of limitations

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 02 iunie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 117/ P din 25 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin rezoluția nr. 117/ P din 25 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 264 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că la data de 12 decembrie 2002, petentul J.I. a formulat plângere penală la I.J.P. Galați împotriva făptuitorilor M.V. și M.S. (administratori ai SC A. SA Vânători, jud. Galați), solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât la data de 1 aprilie 1993 l-au indus în eroare cu ocazia cumpărării a două grajduri de animale și a terenului aferent, în sensul că nu au trecut pe actul de vânzare-cumpărare întreaga suprafață achiziționată, petentul fiind astfel lipsit de proprietatea asupra 3.500 mp. de teren.

Cercetările au fost efectuate de S.P.O. din cadrul I.J.P. Galați, care prin referatul din data de 5 martie 2003, a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.V. și M.S., pe motiv că fapta nu există.

La data de 19 martie 2003, dosarul nr. 1328/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați i-a fost repartizat spre soluționare procurorului P.B.

Din studiul dosarului nr. 1328/P/2003 s-a reținut că procurorul P.B. a dat o soluție legală și temeinică, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Împotriva rezoluției mai sus menționate, petentul a formulat plângere pe cale ierarhică, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 417/II/2 din 30 martie 2004 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Curtea de Apel Galați a constatat că plângerea adresată instanței, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., este nefondată, atâta timp cât intimatul P.B. nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale în legătură cu cauza pe care a avut-o de soluționat și ca urmare soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin rezoluția atacată este corectă, astfel că a fost menținută.

Împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul J.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea acesteia și pe fond admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și condamnarea intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor imputate.

Recursul nu este fondat.

Verificând actele și lucrările de la dosar în raport cu criticile invocate Înalta Curte constată, că rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul P.B. este corectă.

Din analiza actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 1328/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați se constată că petentul J.I. a formulat la data de 12 decembrie 2002 plângere penală împotriva făptuitorilor M.V. și M.S., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, susținând că la data de 01 aprilie 1993 cu ocazia cumpărării a două grajduri de animale și a terenului aferent aceștia l-au indus în eroare, în sensul că nu au trecut în actul de vânzare întreaga suprafață cumpărată, petentul J.I. fiind astfel lipsit de proprietatea asupra 3.500 mp. teren.

În cursul actelor premergătoare s-a stabilit că în realitate vânzarea s-a făcut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul Notariat de stat județean Galați sub nr. 13213 din 06 iulie 1994.

Având în vedere data la care petentul susține că s-ar fi comis înșelăciunea, respectiv 01 aprilie 1993, dar și data autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a transmis proprietatea imobilelor și anume 06 iulie 1994, față de momentul la care petentul s-a adresat organelor de urmărire penală, 12 decembrie 2002 și în raport de dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., care reglementează instituția prescripției răspunderii penale se apreciază că în mod corect intimatul P.B., în calitatea sa de procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.V. și M.S., constatând că a intervenit prescripția.

Este de observat că atunci când s-a constatat incidența dispozițiilor art. 122 lit. d) C. pen., s-au avut în vedere pedepsele stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de înșelăciune, în redactarea anterioară Legii nr. 140/1996, dat fiind faptul că infracțiunile imputate s-ar fi consumat, conform susținerilor petentului J.I. anterior modificării din 1996 a Codului penal.

Așa fiind, în mod just intimatul a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori, termenul de prescripție a răspunderii penale împlinindu-se în ceea ce-i privește, cu mult timp înainte de data la care petentul recurent a formulat plângerea penală împotriva lor.

Cum prescripția răspunderii penale a împiedicat în cazul de față organul de urmărire penală să efectueze cercetări, în mod corect s-a reținut inexistența infracțiunii de abuz în serviciu și a infracțiunii de favorizare a infractorului imputate de petiționar intimatului.

Ca atare, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați față de intimatul P.B., ca și respingerea ulterioară a plângerilor formulate împotriva acestei rezoluții sunt legale, întemeiate pe actele existente la dosar, astfel că nu există motive de casare a sentinței atacate.

Pentru aceste considerente Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul declarat în cauză și îl va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 36 din 2 iunie 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe intimatul P.B., ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2004.