Cassation inadmissibility for missing 30-day deadline despite subsequent non-typicality of drunk driving offense

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din data de 26.02.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., raportat la art. 61 alin. (1), (2), (3) şi 4 lit. c) din C. pen., Judecătoria Huedin a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală (200 zile amendă a câte 50 RON/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 559 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A atras atenţia inculpatului că în caz de neplată, cu rea-credinţă, a amenzii penale, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate (din totalul de 200 zile amendă) se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, potrivit disp. art. 63 din C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care câte 500 RON în cursul urmăririi penale, iar diferenţa în etapa camerei preliminare şi a judecăţii).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin.

Prin decizia penală nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin împotriva sentinţei penale nr. 120/26.02.2024 a Judecătoriei Huedin, pe care a desfiinţat-o în parte, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, modalitatea de executare, respectiv neaplicarea pedepsei complementare şi nestabilirea celei accesorii, şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., alăturat pedepsei principale de 1 an şi 3 luni închisoare, a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a dreptului de a conduce autovehicule, tramvaie şi tractoare agricole sau forestiere.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicţia exercitării aceluiaşi drept a cărui exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., a dispus ca pedeapsa accesorie să se execute în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului A. de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data prezentei decizii, pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen.

Conform art. 91 alin. (4) din C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecinţelor nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere şi a neexecutării obligaţiilor impuse.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 31.03.2022, în jurul orei 21:45, a condus autoturismul, pe DJ 107P în Com. Gilău, spre satul Someşul Rece, jud. Cluj, sub influenţa unor substanţe psihoactive (THC), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen.

La data de 11 martie 2025, (prin fax), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin apărător ales, cu împuternicire avocaţială aflată în copie la dosarul cauzei.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, apărarea a susţinut că, sub un prim aspect, singura condiţie de admisibilitate care ridică probleme este introducerea recursului în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanţei de apel, cu precizarea că inculpatul a înţeles să formuleze calea de atac la acest moment raportat la publicarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 25/2025, al cărei efect constă în împrejurarea că fapta concret comisă de către recurent nu mai întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen.

În acest context, recurentul inculpat, prin apărător ales, a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 435 din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie, apărarea a criticat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că fapta comisă de recurent este tipică şi în situaţia în care substanţa psihoactivă este prezentă doar în proba de urină şi a arătat că, raportat la actualul cadru legislativ, fapta pentru care inculpatul a fost condamnat nu mai întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen., nefiind îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale ataşate elementului material al faptei, respectiv aptitudinea substanţei de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce, câtă vreme substanţa nu mai poate acţiona asupra sistemului nervos central, motiv pentru care a apreciat că se impune înlăturarea efectelor condamnării.

Apărarea a arătat că prin decizia nr. 25/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că în cazul infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, care constă în aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.

În drept, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată, nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 02.04.2025, sub nr. x/2023.

Prin referatul din 02.04.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 08 mai 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 30 aprilie 2025.

Prin încheierea din data de 08 mai 2025, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a amânat judecarea cauzei, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 mai 2025, în vederea soluţionării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A. în cauza de faţă, cu privire la care s-a format dosarul asociat nr. x/2023

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 28.10.2024, la adresa de domiciliu (termen calculat conform art. 264 din C. proc. pen. rap. la art. 261 alin. (4) din acelaşi cod) -filele x din volumul curţii de apel.

Termenul de declarare a recursului în casaţie, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 28 noiembrie 2024 pentru inculpatul A..

Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă de inculpatul A. la data de 11.03.2025, cu depăşirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurent nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2025.