Judicial rehabilitation denied for partial civil liability payment where reduced income and criminal record impeded full compensation

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3/F din data de 22 ianuarie 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a respins cererea de reabilitare formulată de petentul A. cu privire la condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dispunând, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea petentului la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 31 octombrie 2024, petentul A. a solicitat reabilitarea sa pe cale judecătorească cu privire la săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 367 C. pen., art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În motivare, petentul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru a se dispune reabilitarea sa, urmând ca, referitor la obligaţiile sale civile, să depună răspunsurile obţinute de la A.N.A.F.

În acest sens, în cursul judecăţii, petentul a depus, în copie, adeverinţe de venit aferente anilor 2023 şi 2024 şi certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozite şi taxe locale şi alte venituri datorate bugetului local, documente care atestă că, în anul 2023, acesta a realizat un venit brut de 5103 RON, iar în anul 2024 nu a realizat niciun venit.

Astfel învestită, analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat îndeplinită condiţia prev. de art. 168 lit. a) C. pen., reţinând că, raportat la cuantumul de 4 ani şi 4 luni închisoare al pedepsei rezultante la care a fost condamnat petentul prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, termenul de 4 ani prevăzut de art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., după împlinirea căruia acesta poate fi reabilitat, a început să curgă, potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, respectiv 16 noiembrie 2019 şi s-a împlinit la 15 noiembrie 2023, astfel că, începând cu data de 16 noiembrie 2023, petentul avea vocaţie la reabilitare.

Curtea nu a constatat însă îndeplinită şi condiţia prev. de art. 168 lit. b) C. pen., reţinând că, deşi nu a făcut dovada achitării integrale a cheltuielilor de judecată şi a îndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, petentul nu a dovedit nici imposibilitatea îndeplinirii acestora sau împrejurarea că partea civilă a renunţat la despăgubiri.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că prin hotărârea de condamnare atacată, petentul A. a fost obligat, în solidar, cu inculpaţii B. şi C., la plata sumei de 864.028 RON părţii civile Statul Român-Agenţia de Administrare Fiscală, D.G.R.F.P. Braşov, cu titlu de despăgubiri civile (din care suma de 22.912 RON, conform deciziei de impunere nr. x/24.04.2013, la care se adaugă cuantumul penalităţilor până la data stingerii obligaţiei fiscale, şi suma de 841.116 RON, conform deciziei de impunere nr. x/24.04.2013, la care se adaugă cuantumul penalităţilor până la data stingerii obligaţiei fiscale).

Deopotrivă, petentul a fost obligat la plata sumei de 5200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Or, în procedura reabilitării, petentul a depus adeverinţe de venit aferente doar anilor 2023 şi 2024, din care rezultă că în cei doi ani nu a realizat venituri impozabile, precum şi un certificat de atestare fiscală, eliberat la data de 10 decembrie 2024, din cuprinsul căruia nu rezultă dacă a deţinut anterior acestui an bunuri din valorificarea cărora ar fi putut să îndeplinească cel puţin parţial obligaţiile civile stabilite în sarcina sa.

A mai reţinut că, deşi în hotărârea de condamnare a petentului se menţionează că a fost menţinut sechestrul asigurator asupra sumelor de bani şi bunurilor imobile aflate pe raza localităţii Mizil, judeţului Prahova, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte care este situaţia respectivelor bunuri.

În măsura în care petentul ar fi dovedit că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile, instanţa ar fi avut la îndemână posibilitatea instituită prin art. 534 alin. (1) C. proc. pen. şi anume aceea ca, după evaluarea împrejurărilor, să poată dispune reabilitarea sau să-i acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.

Pentru argumentele prezentate, constatând că petentul nu a făcut dovada imposibilităţii achitării prejudiciului sau a cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru întreaga perioada cuprinsă între momentul rămânerii definitive a hotărârii definitive şi anul 2023, deşi îi incumba această obligaţie, instanţa a concluzionat că în cauză nu este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 168 lit. b) C. pen., motiv pentru care a respins cererea de reabilitare formulată de petentul A., hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie petentul A., prin avocat D. (care a formulat cererea de reabilitare şi a asigurat apărarea intereselor petentului în faţa Curţii de Apel Braşov).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 februarie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată completului C10, cu termen fixat la data de 13 martie 2025.

În preziua termenului astfel fixat, la data de 12 martie 2025, acelaşi apărător a transmis la dosar motivele contestaţiei, prin care a invocat netemeinicia hotărârii atacate, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a reţinut în mod eronat că petentul nu ar fi achitat cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea de condamnare (în condiţiile în care acest fapt este confirmat prin sentinţa nr. 2062 din data de 05.07.2018 a Judecătoriei Găeşti în dosar nr. x/2018) şi că nu ar fi făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitatea de a îndeplini obligaţia de plată a despăgubirilor civile stabilită prin hotărârea de condamnare, sens în care a arătat că petentul s-a aflat într-o situaţie de probatio diabolica sub acest aspect, întrucât, deşi a solicitat Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti să-i comunice dacă figurează în evidenţele fiscale ca având venituri, autoturisme sau imobile proprietate personală, această instituţie i-a comunicat doar cele trei documente depuse la dosar (două adeverinţe de venit şi un certificat de atestare fiscală) care au stat la baza concluziei eronate a primei instanţe. Or, neplata obligaţiilor civile stabilite în sarcina petentului s-a datorat imposibilităţii acestuia de a obţine venituri (din salarii), deoarece existenţa condamnării înscrise în cazierul judiciar 1-a împiedicat pe acesta să facă faţă cerinţelor de angajare, acelaşi efect având şi faptul retragerii cetăţeniei române prin Ordinul nr. 714/P/19.04.2023 al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie (care a fost anulat abia la data de 17.02.2025).

Apărarea a anexat motivelor contestaţiei, în copie, sentinţa penală nr. 2062 din data de 05.07.2018 pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. x/2018 - prin care a fost liberat condiţionat petentul şi o hotărârea de speţă în materia reabilitării judecătoreşti (sentinţa penală nr. 15 din 07.03.2024 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti).

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 13 martie 2025, în contextul motivelor de contestaţie formulate de petent, apreciind necesară efectuarea unor verificări suplimentare referitoare la îndeplinirea sau nu a condiţiilor prevăzute de lege pentru reabilitarea judecătorească a acestuia, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la data de 24 aprilie 2025, în vederea comunicării: de către apărare - a unor informaţii cu privire la localităţile unde a locuit, veniturile obţinute şi locurile de muncă deţinute în tot intervalul de timp de la data liberării condiţionate şi până la împlinirea duratei executării pedepsei la care a fost definitiv condamnat; de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Biroul executări penale - de informaţii privind achitarea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat contestatorul A. cu ocazia soluţionării cauzei în fond şi în calea de atac; de către ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - de informaţii sub aspectul dacă a fost recuperat, integral sau parţial, prejudiciul la care au fost obligate în solidar persoanele condamnate A., B. şi C., dacă s-au efectuat plăţi voluntare în vederea acoperirii acestui prejudiciu, fie de către contestator, fie de către ceilalţi condamnaţi obligaţi în solidar sau dacă, pe calea executării silite, a fost recuperat, integral sau parţial, prejudiciul, prin valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite în cauză măsuri asigurătorii.

În urma diligenţelor instanţei supreme:

- prin adresa din 25 martie 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Biroul executări penale a comunicat că, prin chitanţa cu seria x nr. x din 04.06.2018 (ataşată adresei x dosar contestaţie), petentul A. a achitat suma de 5200 RON stabilită în sarcina sa cu titlu de cheltuieli judiciare către stat prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- prin adresa BVR DEC nr. 3851/26.03.2025, A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a comunicat că din prejudiciul de 864.028 RON, stabilit, prin hotărârea anterior menţionată, în solidar, în sarcina coinculpaţilor B., C. şi A., de la codebitorul B. a fost recuperată suma de 12.103 RON, iar de la codebitorul C. - suma de 1.494 RON;

- prin adresa MBR_DEC 4901/23.04.2025, A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Structura Colectare, Serviciul executări silite cazuri speciale a comunicat că din prejudiciul anterior menţionat, de la codebitorul A. a fost încasată suma de 271.137 RON.

La data de 23 aprilie 2025, apărătorul ales al petentului A. a depus la dosar note scrise prin care a comunicat, punctual, următoarele: de la data liberării condiţionate, petentul a locuit, în mod constant şi efectiv, împreuna cu familia sa (soţia şi copiii), în judeţul Vâlcea, localitate în care a continuat să trăiască şi ulterior datei de 16.11.2019 (data împlinirii duratei executării pedepsei); în perioada 11.07.2018 - 16.11.2019, petentul nu a reuşit să obţină un loc de muncă, în principal, din cauza antecedentelor penale, deşi a făcut demersuri în acest sens;

la data de 25.03.2020, petentul a reuşit să se angajeze (în baza C.I.M. nr. 8075/24.03.2020 încheiat cu S.C. Avicarvil S.R.L.), însă pe un post slab remunerat (un salariu de 2350 RON), sumă pe care a câştigat-o lunar până la data de 01.07.2020; la această din urmă dată, i-a fost micşorată atât norma de lucru, cât şi salariul (la suma lunară de 590 RON); ulterior, a beneficiat de câteva măriri salariale, însă activitatea acestuia a încetat la data de 17.07.2023.

În acest context, apărătorul a concluzionat că, în anul 2020, petentul a obţinut suma de aprox. 10.590 RON, în anul 2021 - suma de aprox. 7080 RON, în anul 2022 - suma de aprox. 8404 RON, iar în anul 2023 - suma de aprox. 5103 RON, cuantumul modic al acestor venituri nepermiţând îndeplinirea de către acesta, în totalitate, a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În anexa notelor scrise au fost ataşate, în copie, permisul de şedere nr. x (faţă-verso) şi adeverinţa nr. x din 22.04.2025 eliberată de S.C. Avicarvil S.R.L. .

La termenul din 24 aprilie 2025, în lipsa petentului care, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei, apărătorul ales al acestuia şi reprezentantul Ministerului Public au formulat concluziile pe fondul contestaţiei, fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestaţia de faţă prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei de faţă îl constituie cererea formulată de petentul A., la data de 30 octombrie 2024, prin care, în temeiul art. 529 şi art. 530 C. proc. pen. raportat la art. 166 şi urm. C. pen., a solicitat reabilitarea sa judecătorească cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susţinând că sunt îndeplinite toate condiţiile legale în acest sens.

Legal învestită (raportat la dispoziţiile art. 529 C. proc. pen.) cu soluţionarea acestei cereri, prin sentinţa contestată, pentru argumentele detaliat prezentate anterior, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a respins-o pentru neîndeplinirea condiţiei prev. de art. 168 lit. b) C. pen.

Petentul A. contestă temeinicia hotărârii Curţii de Apel Braşov, susţinând că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de textul de lege precitat, astfel că cererea de reabilitare se impune a fi admisă.

Analizând critica formulată de petent prin prisma actelor dosarului, inclusiv cele administrate în contestaţie, Înalta Curte reţine, prioritar, că procedura reabilitării judecătoreşti este reglementată în Capitolul V din Titlul IV al părţii speciale a C. proc. pen., prin art. 530 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. stabilindu-se următoarele:

"(1) Cererea de reabilitare judecătorească se formulează de către condamnat (...).

(2) Reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile şi condiţiile prevăzute la art. 166 şi 168 din C. pen.

(3) În cerere trebuie să se menţioneze: a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia; b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare; c) localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii; d) temeiurile cererii; e) indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii."

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani.

În fine, potrivit dispoziţiilor art. 168 C. pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii: a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă, prin urmare, că, pentru a fi admisă, cererea de reabilitare judecătorească trebuie să fie formulată de persoana căreia i se recunoaşte vocaţie procesuală în acest sens prin art. 530 alin. (1) C. proc. pen., să fie introdusă în termenul prevăzut de art. 166 alin. (1) C. pen. şi să îndeplinească condiţiile de formă prev. de art. 530 alin. (3) C. proc. pen., precum şi cele de fond prev. de art. 168 C. pen.

În contextul acestor considerente teoretice, în baza propriului examen, Înalta Curte constată, concordant Curţii de Apel Braşov, că în cauză sunt îndeplinite: condiţia prev. de art. 530 alin. (1) C. proc. pen. - în condiţiile în care cererea a fost introdusă de către condamnatul A.; condiţiile formale de conţinut prev. de art. 530 alin. (3) C. proc. pen. - în cuprinsul cererii fiind indicate sediul cabinetului avocatului care a formulat-o, pedeapsa pentru care se cere reabilitarea (pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată petentului prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi faptele pentru care a fost pronunţată [infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen., producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prev. de art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 şi deţinerea, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005], localităţile unde a locuit petentul (satul Frânceşti, comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea) şi locurile de muncă deţinute de acesta în intervalul de timp de la liberarea din penitenciar şi până la introducerea cererii (în perioada 25.03.2020 - 17.07.2023, angajat al S.C. Avicarvil S.R.L.), precum şi temeiurile de drept ale cererii (art. 529, art. 530 şi următoarele C. proc. pen., raportat la art. 166 şi următoarele C. pen.).

Deopotrivă, în acord cu prima instanţă, constată îndeplinită şi condiţia introducerii cererii de reabilitare în termenul prev. de art. 166 alin. (1) C. pen., reţinând că, raportat la durata de 4 ani şi 4 luni închisoare a pedepsei rezultante la care a fost condamnat petentul (compusă din două pedepse de câte 2 ani închisoare şi o pedeapsă de 3 ani închisoare), termenul de reabilitare de 4 ani prevăzut de art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen. (aplicabil în cauză) a început să curgă, potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale. Raportat la menţiunile existente în cazierul judiciar al petentului (care a fost liberat condiţionat la 11.97.2018, cu un rest neexecutat de 490 de zile închisoare), această ultimă dată este 16 noiembrie 2019, astfel încât termenul de reabilitare s-a împlinit la 15 noiembrie 2023. Or, prezenta cerere a fost formulată la data de 30 octombrie 2024.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond prev. de art. 168 C. pen., Înalta Curte costată însă, contrar primei instanţe, că în cauză este deopotrivă îndeplinită şi condiţia prev. de lit. b) a textului de lege precitat, iar nu numai cea subscrisă lit. a) a aceleiaşi norme.

În acest sens, reţine că, din actele dosarului (inclusiv cele administrate în contestaţie), rezultă că petentul nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de 4 ani ce constituie termen de reabilitare [condiţia prev. de art. 168 lit. a) C. pen..], şi, totodată, că a achitat, integral, cheltuielile judiciare şi, parţial, obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, întrucât nu a avut posibilitatea să le îndeplinească în integralitate.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul A. a fost obligat, în solidar, cu coinculpaţii B. şi C., la plata sumei de 864.028 RON, cu titlu de depăgubiri civile către Statul Român-Agenţia de Administrare Fiscală, D.G.R.F.P. Braşov, precum şi la plata sumei de 5200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Conform chitanţei seria x nr. x din 04.06.2018, petentul A. a achitat suma de 5200 RON stabilită în sarcina sa cu titlu de cheltuieli judiciare către stat prin sentinţa penală sus-menţionată, aspect confirmat şi prin adresa din 25 martie 2025 emisă de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Biroul executări penale .

Totodată, prin adresa MBR_DEC 4901/23.04.2025, A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Structura Colectare, Serviciul executări silite cazuri speciale, a comunicat că din prejudiciul de 864.028 RON stabilit prin aceeaşi hotărâre, în solidar, în sarcina coinculpaţilor B., C. şi A., petentul A. a achitat suma de 271.137 RON (codebitorul B. achitând - suma de 12.103 RON, iar codebitorul C. - suma de 1.494 RON).

Celelalte înscrisuri depuse la dosar de apărare (adeverinţa nr. x din 22.04.2025 eliberată de S.C. Avicarvil S.R.L., dosar contestaţie) dovedesc însă faptul că, după liberarea condiţionată din executarea pedepsei în raport de care solicită reabilitarea, respectiv 11.07.2018, petentul a obţinut un loc de muncă abia la data de 25.03.2020 (când s-a angajat la S.C. Avicarvil S.R.L.), situaţie care, în mod rezonabil, nu-i poate fi imputată acestuia, câtă vreme sunt îndeobşte cunoscute dificultăţile reale de angajare ale persoanelor care au înscrise condamnări în cazierul judiciar.

Aceleaşi acte relevă şi faptul că, pentru postul obţinut, în perioada 25.03.2020 - 01.07.2020, petentul a fost remunerat cu suma de 2350 RON/lunar, iar ulterior datei de 01.07.2020 şi până la data de 17.07.2023 (când i-a încetat contractul de muncă), cu sume cuprinse între 590 RON şi 788 RON/lunar.

Ulterior datei de 17.07.2023, petentul nu a mai obţinut venituri, găsirea unei loc de muncă fiind îngreunată atât de condamnarea înscrisă în cazierul său judiciar, cât şi de faptul retragerii cetăţeniei române, prin Ordinul nr. 714/P/19.04.2023 al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, document care a fost anulat în anul 2025.

Chiar în contextul unei situaţii financiare modeste, cum este cea creionată de actele dosarului - şi care, în mod firesc, trebuie ajustată prin raportare inclusiv la cheltuielile necesare traiului zilnic în perioada de referinţă - petentul A. a achitat suma de 271.137 RON din prejudiciul de 864.028 RON, la plata căruia a fost obligat în solidar cu coinculpaţii B. şi C., realizând astfel o îndeplinire parţială, dar însemnată, a obligaţiilor civile care îi incumbau în solidar, în condiţiile în care suma achitată reprezintă mai mult de o treime din totalul datorat.

Or, în contextul particular al cauzei, o astfel de atitudine relevă buna credinţă a petentului în îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare, fiind evident că achitarea parţială a despăgubirilor civile la care a fost obligat în solidar, al căror cuantum este unul însemnat, nu s-a datorat relei sale credinţe, ci unei imposibilităţi reale, determinate de cuantumul redus al veniturilor obţinute.

Pentru argumentele prezentate, concluzionând, contrar primei instanţe, că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru reabilitarea petentului A., în temeiul art. 535 raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de acesta împotriva sentinţei penale nr. 3/F din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, va desfiinţa sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Va admite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..

Va dispune reabilitarea judecătorească a persoanei condamnate A. cu privire la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Va dispune efectuarea menţiunilor corespunzătoare pe ambele exemplare ale hotărârii judecătoreşti prin care s-a pronunţat condamnarea pentru care s-a dispus reabilitarea.

Urmare soluţiei dispuse, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluţionarea cererii de reabilitare şi a contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 3/F din data de 22 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Desfiinţează hotărârea atacată şi, în rejudecare:

Admite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..

Dispune reabilitarea judecătorească a persoanei condamnate A. cu privire la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 67/F din 6 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Dispune efectuarea menţiunilor corespunzătoare pe ambele exemplare ale hotărârii judecătoreşti prin care s-a pronunţat condamnarea pentru care s-a dispus reabilitarea.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cererii de reabilitare şi a contestaţiei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2025.