Transfer of convicted person for sentence execution: Non-consent and prison conditions insufficient to bar recognition when national of and resident in requested state

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. formulată de autorităţile judiciare din Belgia şi, în consecinţă, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale de condamnare nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul corecţional din Bruxelles - Belgia în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2190 zile închisoare (6 ani închisoare) pentru comiterea infracţiunilor de furt cu violenţă sau ameninţare cu circumstanţe agravante prev. de art. 461 alin. (1), art. 468, art. 471 alin. (1)-(6)-8, art. 472 alin. (1).2-3, art. 482 şi art. 483 din C. pen. belgian şi arestare ilegală şi arbitrară prev. de art. 434 din C. pen. belgian, fapte care îşi găsesc corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. român şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1), (2) şi 3 lit. a) C. pen. român.

S-a luat act că persoana transferabilă nu şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Belgia, într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2190 zile închisoare .

S-a dedus din pedeapsa de 2190 zile închisoare perioada deja executată de 503 zile (calculată de la data încarcerării şi până la data de 18.07.2024) şi perioada executată în continuare de la data de 18.07.2024 la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Prin sesizarea nr. 51597/2024 din 21.08.2024 înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 28.08.2024, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, documentaţia cu privire la cererea de transferare în România a persoanei condamnate A. deţinut într-un penitenciar din Belgia .

La adresa respectivă au fost anexate: solicitarea de transfer, certificatul prev. de art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de către autorităţile belgiene cu (traducere în limba română), sentinţa de condamnare, actul de notificare a persoanei condamnate despre transfer, precum şi procesul-verbal de audiere referitor la consimţământul persoanei condamnate cu privire la transfer.

Din documentaţia transmisă a rezultat că persoana transferabilă a fost condamnată definitiv la pedeapsa de 2190 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul corecţional din Bruxelles - Belgia, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate şi furt organizat sau armat prev. de art. 434, art. 461 alin. (1), art. 468, art. 471 alin. (1)-(6)-8, art. 472 alin. (1).2-3, art. 482 şi art. 483 din C. pen. belgian, infracţiunile pentru care a fost condamnat având corespondent în legislaţia penală română.

Deliberând cu privire la sesizarea formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul corecţional din Bruxelles - Belgia în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2190 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- furt cu violenţă sau ameninţare cu circumstanţe agravante prev. de art. 461 alin. (1), art. 468, art. 471 alin. (1)-(6)-8, art. 472 alin. (1).2-3, art. 482 şi art. 483 din C. pen. belgian constând în aceea că, la data de 06.10.2019, în loc. Grimbergen, A. a comis un furt cu violenţă cu circumstanţe agravante. Persoana în cauză a furat suma de 350 euro, diverse bijuterii, ochelari de soare şi ochelari de vedere în valoare de cel puţin 50.510,00 euro. Acesta a furat de asemenea un autoturism x cu valoarea totală necunoscută în dauna lui L. Racquet. Această infracţiune a fost săvârşită de două persoane în dauna unei persoane a cărei stare de vulnerabilitate din cauza vârstei sale, a unei sarcini, a unei boli sau a unei deficienţe sau infirmităţi fizice sau mentale era vizibilă sau cunoscută de către persoana în cauză. Au fost folosite sau expuse arme sau obiecte similare armelor, în acest caz un cuţit cu care hoţii au ameninţat victima.

- arestare ilegală şi arbitrară prev. de art. 434 din C. pen. belgian constând în aceea că, la data de 06 octombrie 2019, în loc. Grimbergen, A. a deţinut-o ilegal pe L. Racquet, fără mandat din partea autorităţilor competente şi în afara cazurilor în care legea permite sau prescrie deţinerea sau încarcerarea anumitor persoane. B. a fost legată şi încătuşată la domiciliul său.

De asemenea, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, şi a recunoscut astfel sentinţa nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul corecţional din Bruxelles - Belgia, în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, cu consecinţa executării într-un penitenciar din România a acestei pedepse, apreciind că natura pedepsei aplicate în statul emitent corespunde sub aspectul denumirii şi al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română, astfel că instanţa nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare ale statului emitent.

Împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, în esenţă, apelantul persoana condamnată A. a susţinut că nu şi-a dat acordul pentru transferul în România, în vederea executării în continuare a pedepsei la care a fost condamnat de către autorităţile judiciare străine, invocând condiţiile improprii din închisorile din România.

Deopotrivă, apelantul a învederat că în situaţia în care execută pedeapsa în Belgia data liberării condiţionate s-ar putea concretiza începând cu 2 martie 2025.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte constată întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Belgia faţă de persoana condamnată A..

Astfel, procedând la verificarea condiţiilor reglementate de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

Aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, sentinţa penală de condamnare nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul corecţional din Bruxelles - Belgia, în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, este executorie. Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile judiciare din Austria rezultă că din durata totală a pedepsei, de 2190 zile (6 ani) închisoare, A. a executat 503 zile (calculată de la data încarcerării şi până la data de 18.07.2024) şi perioada executată în continuare de la data de 18.07.2024 la zi.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

Fapta pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracţiune şi dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, având corespondent în legislaţia penală română, în infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. în 233, 234 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. român şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1), (2) şi 3 lit. a) C. pen. român.

c) persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

Din verificările efectuate în cauză rezultă că persoana condamnată A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că nu este necesar consimţământul persoanei condamnate, având în vedere că persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României.

d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanţa poate dispune recunoaşterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;

Verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menţionat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

e) executarea în România a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

În raport de actele de la dosar, Înalta Curte constată că, în cauză, este îndeplinită şi această condiţie. Astfel, executarea pedepsei în România contribuie la reintegrarea persoanei condamnate, având în vedere că acesta are domiciliul în România (sat Coşuleni, com. Băluşeni, jud. Botoşani), iar din actele dosarului nu rezultă că acestea ar avea vreo legătură cu comunitatea din Belgia.

Critica formulată de persoana condamnată A., în sensul că nu şi-a exprimat acordul în vederea executării pedepsei în România, nu este întemeiată, în condiţiile în care, fiind cetăţean român şi trăind pe teritoriul României, acordul în vederea executării pedepsei pe teritoriul ţării al cărui cetăţean este persoana condamnată nu constituie o împrejurare care să condiţioneze soluţionarea favorabilă a cererii de transfer formulată de autoritatea judiciară de condamnare.

În privinţa celei de-a doua critici a apelantului, privind condiţiile necorespunzătoare din penitenciarele din România, Înalta Curte constată că, chiar dacă ar fi reale susţinerile apelantului, acestea nu pot constitui motive de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii statului emitent, apelantului fiindu-i recunoscut şi garantat dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri în penitenciarele din România, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia juridică, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.

În consecinţă, în raport cu cele menţionate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a sentinţei penale de condamnare nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul corecţional din Bruxelles - Belgia în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2024.