Cassation inadmissible: legal classification of attempted homicide versus bodily harm beyond factual re-evaluation

Şedinţa publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61 din data de 05.07.2024 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. x/2023, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (fapta din 30.08.2022).

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, stabilit şi calculat în condiţiile art. 92 C. pen., care începe să curgă de la data la care prezenta hotărâre a rămas definitivă.

S-a desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea ca organ de supraveghere iar în baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, persoana condamnată A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere persoana condamnată va să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe durata a 90 de zile, la una dintre următoarele două instituţii: Primăria comunei Somova jud. Tulcea sau Spitalul Judeţean Tulcea, potrivit deciziei adoptate de consilierul de probaţiune, care va alege locul unde urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, pe baza evaluării iniţiale.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului A. asupra unor posibile consecinţe de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere şi de executare efectivă în penitenciar a pedepsei principale de mai sus, urmări la care persoana condamnată s-ar expune dacă va mai comite infracţiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 242 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă asupra inculpatului A..

În temeiul art. 19, art. 20, art. 23 alin. (3) teza I-a, art. 25 şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357-1358 şi art. 1381 C. civ., s-a admis în parte acţiunile civile şi s-a obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând daune morale, către persoana vătămată B. şi la plata sumei de 2.472,33 RON, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la 9.09.2022 până la data plăţii efective, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Împotriva sentinţei penale nr. 61 din data de 05.07.2024 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. x/2023, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi partea civilă B.,

Prin decizia penală nr. 134/P din data de 6 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi de partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 61 pronunţată în data de 05.07.2024 în dosarul penal nr. x/2023 al Tribunalului Tulcea, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai sub aspectul laturii penale, iar în urma rejudecării s-a dispus:

S- a înlăturat schimbarea de încadrare juridică efectuată de instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 16.04.2024 faţă de inculpatul A., din infracţiunea de tentativă la omor simplu, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală, cu circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 alin. (1) C. pen. s-a decis condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor(fapta din 30.08.2022).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Împotriva deciziei penală nr. 134/P din data de 6 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 28 februarie 2025.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) teza finală C. proc. pen.. înlăturarea greşitei aplicări a legii în sensul menţinerii soluţiei pronunţate prin sentinţa penală nr. 61/05.07.2024 a Tribunalului Tulcea, în acelaşi dosar, prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.., a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii.

În esenţă, inculpatul a susţinut că fapta, în materialitatea ei, astfel cum a fost reţinută de parchet şi de instanţele de fond, nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu verifică tipicitatea obiectivă a infracţiunii prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. Astfel s-a apreciat că între fapta reţinută de instanţa de apel nu există identitate, aceasta nefiind prevăzută de legea penala iar starea de fapt şi forma de vinovaţie nu corespund încadrării juridice reale, incidenţa art. 188 alin. (1) C. pen. reprezentând o perspectivă greşită asupra acesteia.

În continuare s-a susţinut că elementul decisiv care a conturat convingerea organului de urmărire penală şi a instanţei de apel, în sensul reţinerii intenţiei de a suprima viaţa persoanei vătămate este concluzia medicului legist inclusă în certificatul medico legal, aceea că viaţa victimei a fost pusă în primejdie. Însă, aceeaşi circumstanţă agravantă se regăseşte în mod expres în dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În acest context s-a precizat că, în mod real, intenţia făptuitorului care acţionează aplicând o corecţie fizică victimei nu poate fi stabilită exclusiv pe baza declaraţiilor martorilor oculari sau a actelor medicale întocmite în cauză, relevant fiind un set de criterii bazate pe exteriorizarea materială: aptitudinea instrumentului contondent de a suprima viaţa ori dimpotrivă, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, comportamentul făptuitorului înainte şi după săvârşirea faptei, etc.

S-a mai precizat faptul că instrumentul contondent a fost o bucată de lemn, obiect inapt prin el însuşi să provoace decesul persoanei agresate iar deşi este adevărat că acesta a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate, însă ele au vizat corpul acesteia, zone fără risc major de vătămare corporală gravă, lovitură la cap fiind aplicată fără intenţie datorită modului în care victima s-a dezechilibrat şi era în cădere, vizată fiind o altă porţiune a corpului.

Sub acelaşi aspect inculpatul a menţionat că a fost determinat să săvârşească această faptă de acţiunile perturbatorii ale victimei înseşi care, în mod repetat, l-a şicanat, atât pe acesta, cât şi pe membrii familiei sale.

Concluzionând, inculpatul a precizat că solicită admiterea recursului în casaţie, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi, în rejudecare să se dispună înlăturarea aplicării greşite a legii şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, inclusiv din perspectiva modalităţii de individualizare a pedepsei.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 134/P din data de 6 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul A. în termenul legal, fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele inculpatului, domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se observă că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că inculpatul a argumentat că, în raport de baza factuală şi forma de vinovăţie, în cauză, nu este realizată tipicitatea obiectivă a infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. pentru care acesta a fost condamnat, fiind, însă, întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În acest context, se observă că, în realitate susţinerile inculpatului A. din cuprinsul cererii de recurs în casaţie invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. presupun reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator în vederea schimbării încadrării juridice a faptei, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul cazului de casare reglementate de art. 438 alin. din C. proc. pen.

Mai exact, argumentele inculpatului A. prin care susţine că instanţa de apel a dispus în mod greşit condamnarea (pentru infracţiunea de omor şi nu pentru lovituri cauzatoare de moarte), nesusţinută de probe, fiind evocată situaţia de fapt reţinută ori interpretarea dată probatoriului administrat în cauză constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţele care au evaluat fondul cauzei.

Motivele de critică privind vinovaţia inculpatului, schimbarea încadrării juridice ori circumstanţele comiterii faptei sau modul de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Aşadar, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de casaţie în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

În acest context. Înalta Curte apreciază că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie.

Prin urmare, judecătorul de filtru apreciază că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 134/P din data de 06 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 134/P din data de 06 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2025.