Annulment motion against time-barred conviction transferred to panel of five judges for jurisdictional review

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 251 din data de 26 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în temeiul art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială), pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, s-a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze penale se află în concurs real cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 10 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 807/13 mai 2019, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 575/A din 13 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

S-au descontopit şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele rezultante: principală de 7 ani şi 10 luni închisoare; complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi k) din C. pen., şi accesorie în acelaşi conţinut, aplicate prin sentinţa penală nr. 807/13 mai 2019, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 575/A din 13 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în:

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi k) din C. pen., pe durata de 3 ani;

- pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut şi

- pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen., raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi k) din C. pen., pe durata de 3 ani;

- pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

- sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 40 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu 1/3 din restul pedepselor însumând 8 ani, respectiv 2 ani şi 8 luni, in final, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată sub forma detenţiei, de la data de 13 mai 2022 la zi şi s-a menţinut măsura de siguranţă a confiscării speciale pentru suma de 321.360,13 RON, dispusă prin decizia penală nr. 575/A din 13 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 112 lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totală de 59.320 RON, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor şi s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanţa din data de 20 iulie 2021, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, asupra sumei de 150.000 RON aparţinând inculpatului A., menţinută prin ordonanţa din data de 3 ianuarie 2022, în limita obligaţiei de plată stabilite în prezenţa cauză de 104.655 RON.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2023 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 251 din 26 aprilie 2023, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022.

Împotriva sentinţei penale nr. 251 din data de 26 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi a deciziei penale nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., solicitând, în esenţă, ca, potrivit Deciziei nr. 1/2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, coroborat cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, raportat şi la jurisprudenţa în materie, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. să se dispună admiterea contestaţiei în anulare formulată cu consecinţa desfiinţări, în parte, a deciziei atacate, urmând ca, ulterior rejudecării, instanţa să aprecieze că, pentru infracţiunile de trafic de influenţă pentru care inculpatul A. fost condamnat, săvârşită în perioada septembrie 2016- mai 2017, respectiv 27 aprilie 2018 a intervenit prescripţia răspunderii penale a acestuia.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 13 mai 2025 sub nr. x/2025, fiind repartizat aleatoriu Completului C10, cu termen la data de 19 iunie 2025.

La termenul de judecată fixat, faţă de motivele invocate de condamnatul A. în cererea formulată, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, faţă de precizările formulate de apărătorul ales al contestatorului A., în sensul că prezenta cerere vizează decizia penală nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Analizând, prioritar, excepţia de necompetenţă materială a secţiei Penale din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, instanţa apreciază că este întemeiată, din următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Competenţa materială de soluţionare a contestaţiei în anulare este reglementată de dispoziţiile art. 429 din C. proc. pen. care, în alin. (1) stabileşte că, atunci când se întemeiază pe cazurile prev. de art. 426 lit. a) - h) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, iar în alin. (2) statuează că, în cazul invocării autorităţii de lucru judecat [cazul prev. de art. 426 lit. i) din C. proc. pen..], aceasta se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Condamnatul A. şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., solicitând, în fapt, a se analiza existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, respectiv a prescripţiei răspunderii penale.

Aşa cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor legale pertinente în materia contestaţiei în anulare, de regulă, această cale extraordinară de atac este de competenţa instanţelor de apel, excepţiile regăsindu-se, după caz, în situaţiile reglementate de art. 426 lit. b) (competenţa va aparţine primei instanţe a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului) şi i) din C. proc. pen.

Competenţa judecării contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. aparţine instanţei de apel care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Or, această situaţie este incidentă şi în cauza de faţă, având în vedere că decizia penală împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare a fost pronunţată de Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesteia revenindu-i competenţa de soluţionare a căii extraordinare de atac promovate în cauză.

Pentru aceste motive, instanţa de control judiciar apreciază că excepţia necompetenţei materiale a secţiei Penale din cadrul Înaltei Curţi, invocată din oficiu, este întemeiată, competenţa de soluţionare a pendintei cereri urmând a fi declinată în favoarea Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 47 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., va admite excepţia de necompetenţă materială a secţiei Penale, invocată din oficiu.

În temeiul art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., va trimite cauza având ca obiect contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, spre competentă soluţionare la Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi trimite cauza având ca obiect contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 13 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2023, spre competentă soluţionare la Completul de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2025.