Transfer of criminal jurisdiction denied for lack of collective impartiality despite prior disciplinary sanctions and media coverage of bailiff's duties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the request for transfer of jurisdiction filed by the defendant, upholding the competency of the Alba Iulia Court of Appeals to adjudicate the criminal matter and ordering the petitioner to pay 200 RON in judicial costs. The dispute arose from a request for transfer of a criminal case involving charges of abuse in office (in a continued form) against a court bailiff, who argued that the impartiality of the appellate court was compromised due to her prior disciplinary sanctions for professional misconduct in civil matters and the local media's negative coverage of her enforcement activities, which she claimed created a reasonable suspicion of partiality. The Court determined that the legal basis for transfer under Article 71 of the Code of Criminal Procedure requires a collective, reasonable suspicion of impartiality stemming from the circumstances of the case or the parties' status, rather than mere dissatisfaction with previous judicial decisions or disciplinary outcomes. It concluded that the prior civil and disciplinary rulings, as well as the maintenance of preventive measures by the local judge, did not constitute an adverse climate or a threat to public order that would affect the entire institution, distinguishing this from individual grounds for recusal or abstention, thereby finding no valid basis to displace the territorial competence of the competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 72 alin. (6) C. proc. pen, art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) C. pen, art. 35 alin. (1) C. pen, art. 309 C. pen, art. 183 C. pen; Transfer of criminal jurisdiction denied for lack of collective impartiality despite prior disciplinary sanctions and media coverage of bailiff's duties: The dispute arose from a request for transfer of a criminal case involving charges of abuse in office (in a continued form) against a court bailiff, who argued that the impartiality of the appellate court was compromised due to her prior disciplinary sanctions for professional misconduct in civil matters and the local media's negative coverage of her enforcement activities, which she claimed created a reasonable suspicion of partiality. The Court determined that the legal basis for transfer under Article 71 of the Code of Criminal Procedure requires a collective, reasonable suspicion of impartiality stemming from the circumstances of the case or the parties' status, rather than mere dissatisfaction with previous judicial decisions or disciplinary outcomes. It concluded that the prior civil and disciplinary rulings, as well as the maintenance of preventive measures by the local judge, did not constitute an adverse climate or a threat to public order that would affect the entire institution, distinguishing this from individual grounds for recusal or abstention, thereby finding no valid basis to displace the territorial competence of the competent court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the request for transfer of jurisdiction as unfounded.
Provision cited in the dispositive to impose the payment of 200 RON in judicial costs on the petitioner.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025
Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, apreciind ca există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei penale este afectată din cauza împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor. Petenta A. a arătat că a fost executor judecătoresc în perioada 2007-2022 în mun. Petroşani, jud. Hunedoara şi activitatea sa profesională a făcut obiectul mai multor articole de presă care au propagat în spaţiul public ideea exercitării atribuţiilor de serviciu cu rea credinţă şi prin încălcarea legii. De asemenea, a arătat că au fost exercitate de către organismele de control profesional şi acţiuni disciplinare împotriva sa, instanţele de judecată de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia apreciind că există o conduită profesională inadecvată, aplicând sancţiuni disciplinare, respectiv suspendarea pe o perioadă de tei luni a activităţii, apoi excluderea din profesie (sentinţa nr. 66/28.03.2019 pronunţată în dosarul cu nr. x/2015 şi sentinţa nr. 141/15.06.2022 pronunţată în dosarul cu nr. x/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia). Prin urmare, în condiţiile în care judecătorii din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia au apreciat existenţa abaterilor disciplinare în legătură cu activitatea de executare silită din cadrul aceloraşi dosare de executare silita care fac obiectul acuzaţiei penale, este evident că aparenţa de imparţialitate a judecătorilor din cadrul instanţei penale este afectată. În plus, tot ca indicii de lipsă de imparţialitate ale judecătorilor, s-a invocat şi faptul că toate contestaţiile formulate în cursul urmăririi penale împotriva măsurii controlului judiciar, au fost soluţionate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Alba Iulia prin respingere. Inclusiv judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia, în procedura de verificare a legalităţii şi temeinicei măsurii preventive, a menţinut măsura prin încheierea din 27.03.2025 şi, doar după ce cauza a ajuns în faţa ICCJ, în contestaţie, prin încheierea nr. 283/17.04.2025, s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar.
Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Alba Iulia care au fost transmise la dosarul cauzei.
În informaţiile transmise, Curtea de apel s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit la 07.03.2025 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Alba Iulia a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., având calitatea de executor judecătoresc în cadrul BEJ A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (30 acte materiale) cu aplicarea art. 309 C. pen. raportat la art. 183 C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 21.03.2025 sub dosar nr. x/2025 şi repartizată aleatoriu completului C 2 CPF - EAC, iar prin rezoluţia judecătorului de cameră preliminară s-a dispus crearea dosarului asociat nr. x/2025
Prin încheierea penală nr. 20/27.03.2025 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Alba Iulia a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar, iar prin încheierea penală nr. 283/17.04.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2025.l au fost admise contestaţii inculpaţilor, desfiinţată încheierea penală nr. 20/2025 a Curţii de Apel Alba Iulia şi revocată măsura preventivă a controlului judiciar.
La data de 05.05.2025 inculpata A.. a depus la dosar excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei şi neregularitatea actului de sesizare, însoţite de înscrisuri.
Potrivit rezoluţiei emise la 07.05.2025, judecătorul de cameră preliminară a fixat termen la data de 04.06.2025 pentru judecarea cererilor şi excepţiilor invocate de inculpaţi.
La data de 30.05.2025 inculpata A. a depus la dosar cerere de strămutare, aceasta fiind înregistrată la dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Alba Iulia şi a fost înaintată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 02.06.2025.
La termenul din 04.06.2025, avocatul inculpatei A., văzând că cererea de strămutare formulată a fost înregistrată la dosarul nr. x/2025, a depus o copie a cererii şi la dosarul nr. x/2025, împrejurare faţă de care judecătorul de cameră preliminară a dispus desprinderea cererii din dosarul de fond şi ataşarea la dosarul de cameră preliminară, iar o copie a acesteia a fost trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu precizarea că, în adresa iniţială din 02.06.2026, s-a menţionat eronat numărul dosarului, respectiv "142/57/2025" în loc de "142/57/2025/a1". Avocatul a solicitat judecătorului de cameră preliminară să elibereze copii ale suporţilor optici pe care se regăseşte în formă scanată dosarul de urmărire penală şi a suporţilor optici pe care se află înregistrările audio video a tuturor declaraţiilor date în procedura de urmărire penală de inculpaţi şi martori, cerere care a fost încuviinţată. Judecătorul de cameră preliminară a amânat judecarea cauzei la data de 20.06.2025 şi a pus în discuţia părţilor verificarea din oficiu a măsurilor asiguratorii, sens în care s-a format dosarul asociat nr. x/2025, în care s-a stabilit termen de pronunţare la 25.06.2025.
Referitor la calitatea părţilor, Curtea de apel a precizat că inculpata A. avea, la comiterii faptelor, calitatea de executor judecătoresc în cadrul BEJ A., dar şi faptul că nu a identificat, până la acest moment împrejurări obiective cate să sugereze existenţa şi actualitatea unor relaţii conflictuale. Vizând aspectele invocate de cu privire la multitudinea litigiilor aflate pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia (în diverse materii) în care petenta are calitate de parte, s-a constatat că acestea sunt relevate de copii ale hotărârilor judecătoreşti, anexate cererii de strămutare. S-a menţionat că au fost îndeplinite condiţiile art. 73 C. proc. pen.., sens în care s-au ataşat în copie dovezile de înştiinţare a părţilor.
Examinând cererea formulată de petenta A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Conform art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.
La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din motive care ţin de împrejurările cauzei ori calitatea părţilor. Una dintre cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar penal.
Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.
Suspiciunea individuală este îndreptată personal faţă de un magistrat sau faţă de mai mulţi magistraţi, în acest ultim caz motivele putând fi similare sau diferite faţă de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.
Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei.
Motivele temeinice care pot susţine o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - judecătorii, ci condiţiile în care o instanţă penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.
Raportat la aspectele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluţionată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
În speţă, petenta A. a invocat fapte care, în opinia sa, indică lipsa de imparţialitate a judecătorilor, determinată de împrejurările cauzei şi calitatea părţilor. Petenta a susţinut că activitatea sa profesională, de executor judecătoresc, a făcut obiectul mai multor articole de presă care au propagat în spaţiul public ideea exercitării atribuţiilor de serviciu cu rea credinţă şi prin încălcarea legii, fiind şi sancţionată disciplinar în mai multe dosare soluţionate de Curtea de Apel Alba Iulia. De asemenea, a arătat că în cadrul dosarului în care este cercetată în calitate de avocat, în cursul urmăririi penale, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a fost analizată şi soluţionată tot de judecătorii din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia. În opinia petentei, toate aceste aspecte creează o bănuială legitimă asupra lipsei de imparţialitate a instanţei.
Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că la Curtea de apel Alba Iulia nu există un climat neprielnic sau defavorabil desfăşurării normale a procesului penal privind petenta A., iar argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea sa în ceea ce priveşte lipsa de imparţialitate a instanţei. Susţinerile referitoare la modalitatea în care au fost soluţionate alte dosare de către această instanţă, respectiv acţiunile disciplinare formulate împotriva sa, în calitate de executor judecătoresc ori măsurile preventive în cadrul prezentului dosar în care a fost trimisă în judecată în calitate de inculpată, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., deoarece vizează stric pronunţarea unei soluţii care a nemulţumit-o, fără să fie indicate împrejurări de fapt care să probeze lipsa de imparţialitate a întregii instanţe.
Referitor la susţinerea apărării că activitatea petentei în calitate de executor judecătoresc a fost mediatizată în presa locală, nu creează o suspiciune rezonabilă cu privire la parţialitatea judecătorilor, aceasta trebuind să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei. Se apreciază că interesul manifestat de mass-media faţă de activitatea petentei nu relevă duşmănii locale la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia sau existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice, ci atestă preocuparea pentru informarea opiniei publice asupra aspectelor care caracterizează pricina.
Analizând argumentele invocate de petentă, dar şi informaţiile furnizate de către Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte apreciază că, fără a fi evidenţiate aspecte din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită, la nivelul acestei instanţe sunt asigurate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.