Application of mitigator for complaint filing under Law No. 682/2002 when criminal proceedings against the accused were not yet initiated

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1424 din 20.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, între alţii, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplicarea art. 5 C. pen. (două acte materiale din datele de 13.07.2022 şi 04.10.2022).

(…)

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din data de 23.02.2023).

(…)

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare la care a adăugat o treime din celelalte pedepse aplicate prin prezenta, respectiv un spor de 11 luni închisoare (1/3 din pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 5 (cinci) luni închisoare.

(…)

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a arestării preventive luată faţă de inculpat prin încheierea din data de 24.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 (MAP nr. x/24.02.2023).

(…)

Prin decizia penală nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 1424 din 20.11.2023, a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, între altele:

S-a constatat că prin încheierea din data de 11.07.2024 s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. (două acte materiale din datele de 13.07.2022 şi 04.10.2022) şi trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023), în infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 13.07.2022, 04.10.2022 şi 23.02.2023).

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 13.07.2022, 04.10.2022 şi 23.02.2023).

S-a menţinut pedeapsa aplicată inculpatului A. de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023)

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta, respectiv un spor de 1 lună închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.

(…)

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat C., invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esenţă, s-a susţinut că instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, referitor la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în pofida dovezilor că denunţul pe care inculpatul l-a formulat în cursul lunii septembrie 2023 la DIICOT, înregistrat în dosarul nr. x/2023, a fost materializat în luna mai 2024.

Sub acest aspect, recurentul inculpat a apreciat că îndeplineşte toate cerinţele legale care depindeau exclusiv de voinţa sa, pentru a beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei, arătând că, prin denunţul pe care l-a formulat în luna septembrie 2023, a facilitat tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate în dosarul nr. x/2023 al DIICOT, oferind informaţii în timp util, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei în care, l-a rândul său, a fost tras la răspundere penală pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.

Totodată, a susţinut că vocaţia sa de a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu poate fi afectată de intervenţia unor factori străini de voinţa şi atitudinea procesuală a martorului denunţător, precum diverse incidente procedurale, gradul de încărcare a activităţii organelor judiciare sau circumstanţe ce ţin de organizarea justiţie.

Recurentul inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei atacate numai în privinţa sa, exclusiv în legătură cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Prin încheierea din 5 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susţinând că instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, referitor la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, în pofida dovezilor că denunţul pe care l-a formulat în cursul lunii septembrie 2023 la DIICOT, înregistrat în dosarul nr. x/2023, a fost materializat în luna mai 2024.

Analizând motivele recurentului inculpat, raportat la cazul de casare invocat, prealabil, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În speţă, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale din datele de 13.07.2022, 04.10.2022 şi 23.02.2023).

S-a menţinut pedeapsa aplicată inculpatului A. de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (faptă din data de 23.02.2023).

Examinând hotărârea atacată, instanţa de recurs în casaţie observă că, în raport de noua încadrare juridică reţinută în apel, având în vedere limitele legale între care se poate stabili pedeapsa inculpatului A. (5-12 ani, reduse cu 1/3 urmare aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi, apoi, majorate cu 1/2, potrivit art. 43 alin. (5) C. proc. pen.) în cazul infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., precum şi aplicarea art. 5 C. pen., instanţa de apel s-a orientat spre minimul special calculat în condiţiile arătate.

În privinţa beneficiului reglementat de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A., care a invocat în faţa instanţei de apel că prin denunţul formulat în luna septembrie 2023, a facilitat tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate, în baza actelor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel nu a dat eficienţă acestei cauze legale de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că relaţiile comunicate instanţei de apel de către DIICOT referitor la denunţul formulat de inculpatul A. în luna septembrie 2023 relevă că, la momentul soluţionării apelului, în dosarul nr. x/2023 al DIICOT nu era dispusă continuarea urmăririi penale in personam.

Ori, având în vedere Decizia nr. 79/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului."

În acest context, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat nu este întemeiat; nefiind îndeplinite, în cauză, cerinţele legale pentru a se putea da eficienţă art. 19 din Legea nr. 682/2002, se impune concluzia că principiul legalităţii pedepsei este respectat, pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile săvârşite fiind în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 16 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.