Inadmissibility of contestation against final decision dismissing complaint on prosecutor's dismissal of criminal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the complainant against a penal order issued by the Court of Appeal of Suceava, thereby upholding the lower court's decision and ordering the appellant to pay 300 RON in judicial expenses. The dispute concerned the admissibility of a contestation filed against a first-instance judgment that had previously rejected a challenge to a prosecutor's order dismissing criminal proceedings under Article 341(6)(a) of the Code of Criminal Procedure. The appellate court held that the challenge was inadmissible because, under Article 341(8) of the Code of Criminal Procedure, judgments rendered under Article 341(6) are final and not subject to appeal; consequently, the complainant attempted to challenge a definitive judgment through a legal avenue that was not permitted by law, violating the principle of the legality of remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen, art. 341 alin. (8) C. proc. pen, art. 341 alin. (9) C. proc. pen, art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen; Inadmissibility of contestation against final decision dismissing complaint on prosecutor's dismissal of criminal proceedings: The dispute concerned the admissibility of a contestation filed against a first-instance judgment that had previously rejected a challenge to a prosecutor's order dismissing criminal proceedings under Article 341(6)(a) of the Code of Criminal Procedure. The appellate court held that the challenge was inadmissible because, under Article 341(8) of the Code of Criminal Procedure, judgments rendered under Article 341(6) are final and not subject to appeal; consequently, the complainant attempted to challenge a definitive judgment through a legal avenue that was not permitted by law, violating the principle of the legality of remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the procedural basis for the High Court to dismiss the appeal as inadmissible.
Establishes that the specific judgment type challenged is final and not subject to this specific appeal route, rendering the contestation inadmissible.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025
Completul de doi judecători de cameră preliminară
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 377/134/P/2023 din 31.10.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menţinută prin Ordonanţa nr. 101/II/2/2024 din data de 18.11.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Împotriva încheierii penale nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţie petentul A..
Cu prilejul dezbaterilor în cauză, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Analizând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 377/134/P/2023 din 31.10.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menţinută prin Ordonanţa nr. 101/II/2/2024 din data de 18.11.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Astfel, potrivit art. 341 alin. (9) C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestaţiei, exclusiv încheierea prin care s-a pronunţat soluţia prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiaşi articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat soluţia atacată şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Aşadar, legiuitorul a limitat calea de atac menţionată exclusiv la soluţia prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., care, însă, nu a fost pronunţată în cauză.
Petentul A. a formulat, astfel, contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.