Revision of cassation admissibility due to subsequent unconstitutionality of Article 438(1)(8) CPP restricting defendant's cassation access

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de revizuire de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 204/F pronunţată la data de 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi.

S-a dispus deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate (reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu) începând cu data de 03.12.2015 până la 08.02.2016 şi pedeapsa executată în baza MEPÎ nr. 77/20.06.2018 începând cu data de 20.06.2018 până la 19.12.2018.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpatul A., a sumei de 100.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plăţii şi s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 611/P/2015 din data de 25 ianuarie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 100.000 euro.

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel, printre alţii şi inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

II. Cu majoritate prin decizia penală nr. 90 A din data de 1 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -cu privire la inculpatul A. s-au dispus următoarele:

Admite printre altele apelul inculpatului A. împotriva sentinţei penale nr. 204/F din data de 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:

2. Înlătură dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu privire la inculpatul A..

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen. cu aplicarea art. 93 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Braşov sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse prin prezenta hotărâre sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), şi b) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare vor rămâneîn sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie şi inculpatul A.. Totodată, recurentul inculpat a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., iar prin încheierea din data de 6 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă această cerere.

III. Prin încheierea pronunţată la data de 23 mai 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023 în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurentul B. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu, în parte, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce priveşte cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 7 din C. proc. pen.

IV. La data de 15 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea formulată de condamnatul A., de revizuire a încheierii din 23 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea formulată, revizuentul A., prin apărător ales, a arătat, în esenţă, că instanţa, la momentul soluţionării recursului în casaţie, nu s-a pronunţat cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. nici prin decizia nr. 384/RC şi nici prin încheierea de admitere în principiu din data de 23 mai 2023, textul de lege, a fost declarat neconstituţional, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Astfel, se constată că obiectul cauzei de faţă îl constituie cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. ce vizează o încheiere pronunţată într-un recurs în casaţie şi, pe cale de consecinţă, competenţa nu poate reveni decât instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, se reţine, pe de o parte, că potrivit art. 458 din C. proc. pen. competenţa de a soluţiona cererea de revizuire revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, or judecătorul de filtru nu face o judecată în primă instanţă, prevederile procedurale referitoare la examinarea admisibilităţii în principiu fiind diferite de cele care reglementează judecata în primă instanţă. Dispoziţiile legale care reglementează calea de atac a revizuirii fac referire la instanţa competentă să soluţioneze cauza, în sensul unei instanţe de judecată în complet colegial, şi nu la un judecător desemnat în procedura prealabilă.

Pe de altă parte, se reţine că procedura admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie nu presupune analizarea temeiniciei motivelor invocate, ci exclusiv verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. În cadrul acestei etape preliminare, instanţa - reprezentată printr-un complet compus dintr-un singur judecător - se pronunţă doar asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fără a se angaja într-o analiză de fond a criticilor formulate.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. Înalta Curte - constată că aceasta este admisibilă în principiu.

Astfel, procedând, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 din C. proc. pen., la analiza admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulate, Înalta Curte constată că aceasta vizează încheierea din 23 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, prin care, în esenţă, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu, în parte, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce priveşte cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 7 din C. proc. pen.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Prima etapă, obligatorie, indiferent de cazul de revizuire invocat, constă în analiza condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, procedură în cadrul căreia instanţa de revizuire examinează regularitatea cererii de revizuire în raport de care urmează a fi efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire, fapt ce în speţă presupune verificarea condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Examinând îndeplinirea acestor condiţii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de A. a fost formulată în scris, motivată în fapt şi în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. - hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În acest punct instanţa, în examinarea admisibilităţii în principiu a cererii formulate constată:

- existenţa unei decizii a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală, respectiv art. 438 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

- decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a încheierii pronunţată la data de 23 mai 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023;

- hotărârea supusă revizuirii a fost întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională, respectiv cererea de recurs în casaţie întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. fiind respinsă, ca inadmisibilă, cu motivarea că prevederile legale în discuţie vizează doar situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", soluţie care nu a fost pronunţată în speţă, instanţa de apel dispunând condamnarea inculpatului revizuent.

Pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impune ca revizuentul să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul dosarului său soluţionat definitiv, condiţie îndeplinită aşadar în speţă, sens în care,

Înalta Curte apreciază că art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - invocat de revizuent ca temei legal al cererii - este apt să determine admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Pe fondul cererii de revizuire Înalta Curte - constată că prin încheierea pronunţată la data de 23 mai 2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023 în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurentul B. şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu, în parte, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 90/A din data de 01 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce priveşte cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 7 din C. proc. pen.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., în mai puţin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025, de către recurentul-inculpat A. coman, persoană care a promovat recursul în casaţie ce a format obiectul dosarului nr. x/2023

Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituţională.

În plus, se constată că recurentul-inculpat A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. în cadrul dosarului nr. x/2023 anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, cerere ce i-a fost admisă de către Înalta Curte prin încheierea din data de 30 octombrie 2023.

Totodată, Înalta Curte - apreciază că, deşi hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta profită şi revizuentului A. care a declanşat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. anterior momentului publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condiţiile prevăzute de lege.

Sub acest aspect, Curtea Constituţională prin decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 a reţinut: că "33. (...) o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv."

Mai mult, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă, revizuentul fiind în executarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În consecinţă, Înalta Curte, apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 459 din C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituţională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În privinţa procedurii şi etapelor judecăţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunţate în procedura de filtru a recursului în casaţie şi trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.. În acest sens, s-a pronunţat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate şi s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie care, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, iar, potrivit art. 461 alin. (1) din C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în procedura de filtru a recursului în casaţie, Înalta Curte va trimite cauza la repartizare aleatorie, pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul- revizuent A. împotriva încheierii din 23 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Anulează în parte încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., numai cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie, formulată de recurentul A., în ceea ce priveşte cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2025.