Cassation appeal dismissed as inadmissible due to expiration of the statutory filing deadline in embezzlement prosecution

Şedinţa publică din data de 08 mai 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1234/23.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Constanţa a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani 7 luni şi 20 de zile închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (1.390 acte materiale -în perioada 01.06.2014 - 02.11.2016), prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., săvârşită în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 1232 din 26.10.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 307/P din 11.03.2016 a Curţii de Apel Constanţa.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 din C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Comuna Târguşor şi a obligat pe inculpată la plata către aceasta a sumei de 83.896,24 RON reprezentând accesorii (majorări de întârziere) ale prejudiciului achitat integral în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpată să plătească suma de 6.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale.

În temeiul art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpată să plătească părţii civile cheltuieli judiciare în cuantum de 12.300 RON, reprezentând onorariu expert şi onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 1234/23.10.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2022, şi a obligat pe inculpată la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantă a rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în drept, fapta inculpatei A. care, în perioada 01.06.2014 - 02.11.2016, în calitate de funcţionar public angajat al Primăriei Târguşor în funcţia de inspector impozite şi taxe, cu atribuţii de colectare taxe locale, şi-a însuşit suma totală de 248.851,58 RON compusă din: 103.625,58 RON reprezentând contravaloarea serviciilor apă potabilă încasată şi nedepusă, 9.863 RON reprezentând contravaloare borderouri de încasări generate de programul informatic şi 135.363 RON reprezentând încasări din impozit teren extravilan, impozit teren, impozit auto, impozit clădiri, amenzi, chirii şi concesiuni, sume de bani pe care le gestiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată (1.390 acte materiale), prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

La data de 10 martie 2025, inculpata A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, prin apărător ales, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, apărarea a susţinut că în prezenta cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale prin raportare la limitele de pedeapsă ale faptei reţinute în sarcina recurentei, respectiv de la 2 la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 din C. pen.

În acest sens, apărarea a arătat că potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale incident în cauză este de 8 ani, iar activitatea infracţională reţinută în sarcina recurentei inculpate şi recunoscută de aceasta s-a derulat în perioada 01.06.2014 - 02.11.2016, astfel încât termenul de prescripţie de 8 ani s-a îndeplinit la data de 02.11.2024.

Totodată, a apreciat că în mod greşit curtea de apel a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani a fost suspendat pe perioada declarării pandemiei generată de virusul respirator SARS/COV/2 pe teritoriul naţional şi a susţinut că, sub acest aspect, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. (1) teza a II-a din C. pen.

În argumentarea acestei critici, apărarea a susţinut, în esenţă, că Decretele Preşedintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 şi nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României nu au produs efecte ope legis, ci efecte coroborate cu efectele pandemiei de coronavirus, rezultând astfel că trebuie analizată in concreto în fiecare speţă dacă a stagnat activitatea de urmărire penală sau de judecată, şi a învederat că activitatea de urmărire penală a continuat în prezenta cauză, nefiind afectată în niciun mod de pandemie, întrucât dosarul se afla în lucru la expertul contabil, aceasta fiind, de altfel, singura proba rămasă de administrat de către organele de cercetare penală.

Pe cale de consecinţă, recurenta, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului astfel cum este formulat, casarea hotărârii atacate şi încetarea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Totodată, urmare a admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie, recurenta a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii penale atacate, măsura remediu pentru înlăturarea riscului unei detenţii nelegitime, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

În drept, a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum acesta este interpretat prin decizia Curţii Constituţionale din data 18 februarie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a depus concluzii scrise, solicitând respingerea căii de atac promovate, ca inadmisibilă.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 03.04.2025, sub nr. x/2022.

Prin referatul din 03.04.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 08 mai 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 30 aprilie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatei A. la data de 16.12.2024, la domiciliul procesual ales -Cab. av. B., situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa (fila x din volumul curţii de apel coroborat cu fila x din acelaşi dosar, care conţine declaraţia de apel a recurentei inculpate prin apărător ales, în cuprinsul căreia a indicat şi domiciliul procesual ales).

Din verificările efectuate în Evidenţa Electronică a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor rezultă că recurenta inculpată A. a fost arestată la data de 17.01.2025 şi depusă la penitenciar la aceeaşi dată, de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa.

Termenul de declarare a recursului în casaţie, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 16.01.2025 pentru inculpata A..

Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă de inculpata A. la data de 10.03.2025, cu depăşirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentă nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata A., precum şi a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acesteia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 mai 2025.