Revision of cassation inadmissibility following constitutional invalidity of criminal appeal ground prohibiting attack on conviction orders

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, formulate de revizuentul A..

Prin cererea formulată, revizuentul A., a arătat, în esenţă, că, ulterior dispunerii încheierii din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată împotriva deciziei penale nr. 1164/A din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019 în ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.. şi respins, ca inadmisibil, recursul său în casaţie, sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.. textul de lege în temeiul căruia a fost soluţionat, a fost declarat neconstituţional, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Totodată, a învederat că a formulat şi o cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., cererea fiind respinsă, ca inadmisibilă.

În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Prioritar, Înalta Curte constată că este competentă, în actuala compunere a completului de judecată, să se pronunţe asupra cererii de revizuire formulate de revizuentul A., al cărei obiect este reprezentat, de încheierea din data de 05 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al acestei instanţe, în procedura de filtru a recursului în casaţie.

În ceea ce priveşte completul de judecată care soluţionează cererea de revizuire, se reţine că acesta se compune în acelaşi mod ca cel prevăzut pentru judecarea cauzei în primă instanţă, chiar dacă hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost pronunţată într-o compunere diferită.

Dispoziţiile legale care reglementează calea de atac a revizuirii fac referire la instanţa competentă să soluţioneze cauza, în sensul unei instanţe de judecată în complet colegial, şi nu la un judecător desemnat în procedura prealabilă.

Astfel, pe de o parte, se reţine că procedura admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie nu presupune analizarea temeiniciei motivelor invocate, ci exclusiv verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. În cadrul acestei etape preliminare, instanţa - reprezentată printr-un complet compus dintr-un singur judecător - se pronunţă doar asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fără a se angaja într-o analiză de fond a criticilor formulate.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen.: (1) "Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător (...).

Totodată, dispoziţiile art. 78 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 274 din 3 aprilie 2023, cu modificările ulterioare, statuează că preşedintele completului de judecată, în cazurile prevăzute de lege, întocmeşte raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului sau desemnează un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că verificarea admisibilităţii recursului în casaţie nu se realizează de un complet distinct de cel care urmează a se pronunţa pe fondul căii extraordinare de atac, ci de unul dintre membrii acestui complet. Prin urmare, revizuirea hotărârilor de soluţionare a recursului în casaţie, indiferent dacă privesc admisibilitatea sau fondul acestuia, revine în competenţa completului investit cu soluţionarea căii extraordinare de atac.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte procedura de verificare a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, aceasta este reglementată distinct şi se află în competenţa instanţei învestite potrivit legii, nefiind comparabilă, sub aspectul funcţiei jurisdicţionale exercitate, cu activitatea judecătorului de filtru desemnat în materia recursului în casaţie. Această distincţie rezultă din faptul că, în cazul revizuirii, competenţa este determinată în raport cu instanţa care ar fi fost competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, şi nu în raport cu soluţia pronunţată în cauza respectivă.

De altfel, prin Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, Curtea Constituţională a României a "constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea şi seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire".

Cu alte cuvinte, instanţa de contencios constituţional a reţinut "că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual şi, implicit, soluţionarea unei situaţii procesuale, deci o judecată.". (pct. 36 şi pct. 37 din Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, Curtea Constituţională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 62 din 25 ianuarie 2019)

Aşadar, o teză contrară, respectiv soluţionarea cererii de revizuire în complet de unic judecător, ar nega dreptul firesc la exercitarea căilor de atac împotriva unei astfel de hotărâri.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive se poate cere pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. pen.. Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Se constată că, în cadrul dosarului având ca obiect judecarea căii extraordinare de atac recursului în casaţie, nr. 7847/109/2019, formulate de către inculpatul A., acesta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, potrivit încheierii din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019.

Examinând, cererea de revizuire în conformitate cu dispoziţiile procesual penale precizate, Înalta Curte constată că aceasta cale de atac a fost formulată:

- în termenul prevăzut de lege [mai puţin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025 (11 aprilie 2025), respectiv la data de 25 aprilie 2025, de către revizuentul A.];

- îndeplineşte condiţiile de formă şi fond [respectiv a fost întocmită în scris şi motivat de una din părţile din proces, în limita calităţii sale procesuale, fiind menţionat expres cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. chestiunea pronunţării Deciziei CCR nu a fost valorificată printr-o cerere anterioară; aspectele evocate sunt susţinute prin publicarea deciziei CCR în M.Of. ].

Examinând pe fond cererea de revizuire, Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată împotriva deciziei penale nr. 1164/A din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019 în ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.. şi respins, ca inadmisibil, recursul său în casaţie, sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., s-a reţinut că recurentul inculpat A. a susţinut că, în mod greşit, nu s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată şi agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în vigoare până la 22.03.2013), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, apreciindu-se că această critică nu se circumscrie cazului de casare invocat, care prevede că hotărârile sunt supuse casării când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Ulterior pronunţării soluţiei de respingere, ca inadmisibil, a recursului în casaţie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor prin care s-a dispus o hotărâre de condamnare, este neconstituţională [prin încheierea din 1 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016/a8, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., excepţie ridicată de B. într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului în casaţie declarat de autorul excepţiei, ce avea calitatea de persoană condamnată].

Se constată că, în prezenta cauză, revizuentul A. a declanşat controlul constituţional asupra aceloraşi prevederi ale art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (solicitare aflată încă pe rolul Curţii Constituţionale, dar a cărei soluţionare se va raporta la cea deja pronunţată în cauza menţionată anterior), astfel că i se va recunoaşte acestuia beneficiul efectelor decizie pronunţate, respectiv Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale. Partea a invocat excepţia de neconstituţionalitate, înţelegând să se folosească de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor şi intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casaţie.

Se constată că, şi în prezent, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă în privinţa petentului atât timp cât soluţia respingerii recursului său în casaţie, ca inadmisibil, a fost rezultatul aplicării dispoziţiei legale ulterior declarate ca neconstituţionale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea acestei hotărâri.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 459 C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituţională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019.

Urmare a admiterii cererii de revizuire, se va anula, în parte, încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1164/A din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În acest sens, s-a pronunţat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 07 iunie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate şi s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie.

Apoi, va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de revizuentul A. în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 05 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019.

Anulează, în parte, încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1164/A din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de revizuentul A. în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.