Criminal transfer of jurisdiction: objective impartiality test excludes procedural grievances and prior hearing by same judges as valid grounds

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Asupra cererii de strămutare;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 29 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe motiv că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată.

În motivarea cererii, a arătat, în esenţă, că nu beneficiază de un proces echitabil, întrucât judecătorii care instrumentează prezenta cauză, anterior au soluţionat mai multe contestaţii ale acestuia. Totodată, a menţionat că i-au fost respinse cereri de probatorii, nu i-a fost respectat dreptul la apărare şi nu i-a fost acordat ultimul cuvânt.

Având în vedere aceste aspecte, petentul a arătat că a formulat şi o plângere împotriva dom­nilor judecători, pe care a adresat-o Inspecţiei Judiciare şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 10.01.2025, pronunţată de Tribunalul Bu­cureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023.

În informaţiile solicitate potrivit art. 73 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Bucureşti se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, apreciindu-se că motivele nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 72 şi urm. din C. proc. pen.

De asemenea, s-a considerat că nu se pot reţine elemente de natură să con­ducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivitătii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echi­tabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât s-a apreciat că nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparţialitate, a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

În speţă, se constată că petentul A. a formulat cererea de strămutare a judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad, întrucât există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, investiţi cu soluţionarea dosarului (apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 10.01.2025, pronunţată de Tribunalul Bu­cureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023) a cărui strămutare se solicită este afectată în raport de natura pricinii, calitatea părţilor, fiind nemulţumit că nu va avea parte de o soluţionare obiectivă şi echidistantă a cauzei având în vedere că judecătorii care instrumentează cauza (apelul) i-au judecat mai multe contestaţii, au fost respinse cereri de probatorii, nu i-a fost respectat dreptul la apărare şi nu i-a fost acordat ultimul cuvânt, motiv pentru care a formulat o plângere împotriva acestora la Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Drept urmare, solicită strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad în vederea respectarii dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 CEDO

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces corect, imparţialitatea judecătorilor şi a instanţei de judecată sunt esenţiale pentru realizarea actului de justiţie. Imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces. În acest sens, aparenţele prezintă o anumită importanţă având în vedere încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în primul rând, acuzatului în cazul unui proces penal.

Analizând în ansamblu, în aceste coordonate generale, motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A., în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., simpla nemulţumire cu privire la completul de judecată investit cu soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 5 luni închisoare - nu generează o suspiciune cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor, fiind necesar să fie coroborată cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii judecătorilor investiţi a soluţiona cauza a cărei strămutare se solicită.

Mai mult, se apreciază că motivele învederate în cererea de strămutare formulată de petentul A. nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv şi informat, o aparenţă de parţialitate în cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. x/2023 care sa privească întregul colectiv de judecători ai instanţei.

Aşadar, se constată că motivele invocate, nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de stră­mutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile pre­văzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate şi neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparţialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părţilor şi lipsind, toto­dată, orice indiciu cu privire la o potenţială tulburare a ordinii publice.

Totodată, toţi judecătorii sunt obligaţi prin prevederile Codului deontologic să decidă în mod obiectiv şi liberi de orice influenţe asupra cauzelor repartizate, or, aceştia nu pot deroga de la această obligaţie profesională decât în cazurile expres şi limitative prevăzute de lege.

Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În contextul celor expuse, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curţii de Apel Bucureşti nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, suspiciunea exprimată de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor curţii de apel se referă, nemulţumirile petentului nu sunt confirmate de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Aşadar, Înalta Curte reţine că în lipsa unor alte argumente temeinice şi solide, modul de instrumentare sau de soluţionare a unei cauze nu poate constitui motiv de strămutare a unei cauze, acestea putând fi analizate, în limitele legii, cu ocazia declarării unor căi ordinare sau extraordinare de atac, remedii procesuale garantate prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României.

În consecinţă, simpla afirmaţie privind imparţialitatea magistraţilor nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă fără a exista fapte sau împrejurări care să constituie dovezi ale afectării imparţialităţii judecătorilor curţii de apel.

În realitate, argumentele formulate în susţinerea solicitării de strămutare a pricinii au legătură cu nemulţumirea petentului A. generată de modul de desfăşurare a procesului, fiind criticate dispoziţiile instanţei şi derularea procesului, pe care petentul le contestă, aspecte care însă nu constituie temeiuri apte a justifica strămutarea pricinii.

Or, argumentele invocate prin cererea de strămutare de faţă relativ la dispoziţiile instanţei asupra cererilor de probatorii formulate în cauză de către petent şi la modalitatea de desfăşurare a procesului penal, nu pot avea drept consecinţă strămutarea judecării cauzei în lipsa unor elemente concrete care să dovedească lipsa de imparţialitate a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită.

Astfel, nemulţumirea petentului A. referitoare la dispoziţiile instanţei de apel nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, informaţii obiective care însă nu fost identificate în speţă în acest sens, astfel cum reiese şi din cuprinsul informaţiilor transmise la dosar.

Ca atare, Înalta Curte constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare de faţă privind desfăşurarea procesului penal sau trimiterile referitoare la respingerea cererilor de probe, nu constituie motive de strămutare şi nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti.

În concluzie, având în vedere că argumentele invocate de petentul A. nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea judecătorilor instanţei ori să evidenţieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului nr. x/2023 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi totodată, având în vedere informaţiile furnizate de către Curtea de Apel Bucureşti, se apreciază că este nejustificată cererea petentului.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.