Prosecutorial case dismissal and independence of magistrates: No criminal liability for abuse of office or favoring the perpetrator based solely on dissatisfaction with administrative case redirection.

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Asupra plângerii de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. 441/P/2022 (129/321/P/2022) din data de 09 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de către A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 07.02.2022 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, sub nr. x/2022, plângerea formulată de A. prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul B., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în legătură cu modul în care acesta a răspuns solicitării sale prin care a cerut informaţii cu privire la plângerea din data de 19.09.2018, depusă sub nr. 753 în urma unei audienţe la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În fapt, petenta a arătat că la data de 19.09.2018 a depus, cu ocazia unei audienţe, un memoriu prin care aducea la cunoştinţă unele "evenimente în care angajaţi ai Poliţiei oraşului Otopeni conduşi de comisar şef C., ai Ambulanţei şi Pompieri SMURD din 11.07.2018, 07.08.2018, 09.08.2018, 11.08.2018, 14.08.2018, evenimente anunţate parţial la şeful IPJ Ilfov comisar şef lacobuş pe 12.07.2018 în audienţă", înregistrată sub nr. x, şi că în urma acesteia, a primit pe e-mail în data de 23.01.2020 un răspuns în care i se comunica să solicite informaţii despre plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, fără a fi specificat vreun număr de dosar.

Ulterior, petenta a continuat să solicite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti informaţii cu privire la această plângere, sens în care prin adresa nr. x/2020 din 11.08.2020, unitatea de parchet a informat-o cu privire la circuitul lucrării, considerând că magistratul procuror B. nu a dat curs plângerii sale şi că a încercat să favorizeze persoanele reclamate.

Prin ordonanţa nr. 129/P/2022 din data de 11.02.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem " sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen.

Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dosarul penal nr. x/2022 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale, fiind înregistrat sub nr. x/2022.

Din examinarea actelor existente la dosarul cauzei procurorul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 19.09.2018, cu ocazia unei audienţe înregistrată sub nr. x, numita A. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, un memoriu care a fost înregistrat în registrul de lucrări generale cu nr. x/VIII-1/2018 din data de 20.09.2018 şi la care, în completarea sesizării iniţiale, a fost ataşat un alt memoriu formulat de către petentă, fiind înregistrat la data de 25.09.2018.

Ulterior, la data de 26.09.2018, sesizările petentei au fost înaintate, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, aspecte care au fost comunicate acesteia la data de 26.09.2018, la adresa de corespondenţă indicată, respectiv domiciliul acesteia.

Lucrarea nr. 2057/VIII-1/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov cu nr. 551/VIIM/2018 din data de 02.10.2018, care a fost redirecţionată Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, unde a fost înregistrată sub nr. x/2018 din data de 08.10.2018.

Prin adresa nr. x/2018 din data de 11.10.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea i-a restituit plângerile/memoriile numitei A. formulate la data de 19.09.2018 şi 20.09.2018, adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi trimise pe cale administrativă şi înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, în vederea precizării în detaliu a obiectului acelor sesizări, în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. pen.

La data de 16.01.2020, numita A. a transmis, de la e-mailul x@x.com o solicitare de stabilire a unei audienţe la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cerere care i-a fost admisă pentru data de 22.01.2020, ora 12. Cererea de primire în audienţă a fost comunicată petentei prin adresa nr. x/2020 din data de 17.01.2020 la adresa de e-mail de pe care a făcut solicitarea, cerere care a fost confirmată de către A..

La data de 22.01.2020, numita A. s-a prezentat în audienţă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unde a depus o plângere, care a fost înregistrată în condica de audienţă sub nr. x din 22.01.2020, iar după rezoluţionare, a fost înregistrată în registrul de lucrări generale sub nr. x/2020 şi redirecţionată Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, spre competentă soluţionare.

Acest aspect a fost comunicat petentei prin adresa nr. x/2020 din data de 23.01.2020 la adresa de e-mail cu care au corespondat cu aceasta, precum şi Parchetului de pe lângă Tribunalului Ilfov (ca urmare a corespondenţei anterioare nr. 2057/VIII-1/2018 din datele de 15.11.2018, 21.11.2018, 06.12.2018, 12.12.2019, 16.12.2019, respectiv IU/VIII-1/2020 din data de 16.01.2020).

Procurorul a menţionat că potrivit doctrinei şi practicii judiciare, prin mod de sesizare al organului de urmărire penală se înţelege mijlocul prin care acesta ia cunoştinţă, în condiţiile legii, despre săvârşirea unei infracţiuni, determinând obligaţia acestuia de a se pronunţa cu privire la începerea urmăririi penale.

Fapta trebuie descrisă într-o modalitate care să permită, pe de-o parte, determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului judiciar, iar pe de altă parte, realizarea unei analize iniţiale din perspectiva dispoziţiilor art. 16 din C. proc. pen. Din cuprinsul plângerii, trebuie să rezulte data faptei, împrejurările în care a fost comisă şi urmarea produsă, astfel încât să se poată stabili dacă fapta este prevăzută de legea penală sau dacă s-a împlinit termenul de prescripţie.

În contextul evocat de către petenta A. procurorul a apreciat că nu se poate reţine că magistratul procuror B. a acţionat cu intenţie pentru cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentei în contextul instrumentării sesizărilor pe care aceasta le-a formulat şi nici nu rezultă o acţiune de favorizare a unei persoane, dovadă fiind că sesizările acesteia au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, însă au fost redirecţionate unităţii de parchet care era competentă să soluţioneze cauza.

Prin urmare, întrucât în cauză nu a rezultat existenţa unei stări de fapt de natură să atragă incidenţa legii penale, procurorul a apreciat că se impune o soluţie de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.

S-a mai arătat că, în literatura de specialitate, în legătură cu inexistenţa faptei în materialitatea ei, s-a arătat că art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu este incident doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă şi la inexistenţa faptei pe care norma de incriminare o descrie prin verbum regem.

Împotriva soluţiei de clasare, petenta A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 40/II-2/2025 din data de 24 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen.., a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare din dosarul nr. x/2022 (129/321/P/2022).

Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea, ordonanţa şi actele dosarului, în esenţă, a constatat că nu exista niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanţială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia, soluţia de clasare fiind temeinică şi legală.

Împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 441/P/2022 (129/321/P/2022) din data de 09 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, precum şi împotriva ordonanţei nr. 40/II-2/2025 din data de 24 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat plângere petenta A., solicitând admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10.03.2025, sub nr. x/2025.

Examinând plângerea formulată de petenta A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care va fi respinsă, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 340 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare pronunţată în cauză, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen. poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Plângerea astfel cum a fost reglementată prin art. 340 C. proc. pen., dă eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele, respectiv al soluţiei date.

Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, aşadar, că, sesizat cu plângerea menţionată, judecătorul nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, judecătorul de cameră preliminară pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 341 alin. (6) C. proc. pen.

La soluţionarea plângerii se verifică actul procesual atacat pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor administrate în cursul judecării prezentei cauze.

Pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că în cauză s-a săvârşit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

În speţa de faţă, petenta A. este nemulţumită faţă de modul în care magistratul B., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a răspuns solicitării sale prin care a cerut informaţii cu privire la plângerea din data de 19.09.2018, depusă sub nr. 753 în urma unei audienţe la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Însă, din probele administrate nu s-au evidenţiat elemente care să ducă la concluzia că răspunsul adoptat de către magistratul procuror, a fost dat prin încălcarea legii, neexistând acel minim de date care să permită a se considera că intimatul a săvârşit faptele pe care petenta le-a reclamat, din situaţia de fapt expusă neconturându-se elementele concrete ale vreunei infracţiuni, fiind doar simple afirmaţii. Aspectele învederate nu au aptitudinea de a atrage răspunderea penală a magistratului, întrucât simpla nemulţumire, subiectivă, a persoanei pretins defavorizate printr-o soluţie nu poate constitui o premisă pentru angajarea răspunderii penale a magistratului, în lipsa oricăror alte indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, indicii care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Astfel, nefiind reţinută nicio încălcare a dispoziţiilor legale şi, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetat intimatul nu există, ordonanţa atacată este temeinică şi legală, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia. Aspectele învederate de către petenta A. nu constituie date şi indicii privind săvârşirea de către intimat a infracţiunilor reclamate, împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de clasarea cauzei privind plângerea penală formulată, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen.

De principiu, criticile generale referitoare la modul de soluţionare de către un magistrat a unor cauze penale nu pot face obiectul unei sesizări penale, întrucât activitatea desfăşurată de magistraţi urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăşi o infracţiune. Legalitatea şi temeinicia unei soluţii dispuse este supusă căilor de atac.

Mai mult, pronunţarea unei hotărâri nu poate antrena răspunderea penală a magistraţilor, decât în măsura în care există probe că au fost interesaţi sau de rea-credinţă.

Pe de altă parte, este avut în vedere şi principiul independenţei de care se bucură orice magistrat în soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate, rezultând aşadar că aspectele sesizate de petent, departe de a constitui aspecte de natură infracţională, reprezintă o normală exercitare a atribuţiilor de serviciu de către magistraţii vizaţi în plângere.

În acelaşi sens sunt de menţionat şi consideraţiile instanţei supreme care, prin decizia nr. 3126 din 06.10.2008, a statuat că "instanţele judecătoreşti sunt suverane în a aprecia, atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt învestite, cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunţarea unor soluţii de către magistraţi în urma activităţilor specifice de cercetare şi potrivit convingerilor proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu".

Pe linia aceleiaşi practici jurisprudenţiale se impune a fi menţionată şi sentinţa penală nr. 157/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia "în ceea ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi, respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, în acord cu principiile de drept substanţial şi procedural, eventualele erori apărute în acest proces [...] neechivalând cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor."

Referindu-se la independenţa magistraţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este suficient ca aparenţele să arate o îndoială legitimă cu privire la independenţa magistraţilor pentru ca respectarea acestui principiu să fie contestat cu success (Causbell şi Fell, Hotărârea din 28 iunie 1984, Sramek - Hotărârea din 22.10.1984, Belios contra Elveţiei, Hotărâre din 29.04.1988).

Altfel spus, în actualul sistem de drept, magistratul are libertatea de a dispune soluţiile propriei sale convingeri, formate pe baza unei analize logice, ştiinţifice şi riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor şi a aprecierii lor ca un tot unitar, neputând fi tras la răspundere pentru raţionamentul logico-juridic pe care s-a bazat în solutionarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credinţe.

Soluţiile pronunţate de magistrat nu pot fi cenzurate decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea în prezenta cauză, observarea măsurilor dispuse în cauză, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petentă se privesc ca fiind neîntemeiate.

De aceea, se apreciază că, în mod corect s-a reţinut prin ordonanţa împotriva căreia s-a formulat plângere, că petenta A. nu invocă fapte şi împrejurări care pot să conducă la desfiinţarea soluţiei atacate, ci doar simple aprecieri cu privire la modul în care magistratul vizat şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.

Astfel, nu se impune admiterea plângerii petentei A. şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală, deoarece nu rezultă existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, nefiind indicii privind existenţa în materialitatea ei a infracţiunilor reclamate de petentă. Pentru conturarea vinovăţiei penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate în sesizarea din prezentul dosar, ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziei motivate de către magistratul reclamat. În acest sens, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 631/2014 a statuat că trăsăturile esenţiale ale infracţiunii sunt prevederea faptei de legea penală (tipicitatea), caracterul nejustificat (cauzele justificative) şi caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate). În doctrină s-a arătat că prin norma de incriminare se stabileşte un model abstract al faptei, pentru a fi relevanţe din punct de vedere penal faptele sesizate fiind necesar a se circumscrie descrierii din norma de incriminare.

Prin urmare, se constată că soluţia adoptată de parchet este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de clasare a cauzei privind plângerea penale formulate de petenta A., întrucât faptele nu există, nefiind conturate indicii ale săvârşirii vreunei infracţiuni.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 441/P/2022 (129/321/P/2022) din data de 09 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 40/II-2/2025 din data de 24 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 441/P/2022 (129/321/P/2022) din data de 09 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 40/II-2/2025 din data de 24 februarie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în cameră de consiliu, astăzi, 04 iunie 2025.