Murder conviction upheld: 15-year sentence affirmed despite challenge to psychiatric report and sentence severity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as unfounded the defendant's appeal against the appellate decision (which had upheld the trial court's conviction for murder under art. 174 Criminal Code but removed the ancillary prohibitions under art. 64(c) and (e)); the defendant's 15-year prison sentence, 5-year rights interdiction, civil damages, and preventive detention remain in force, with credit for time served from 21 February 2004 to 27 January 2005 and costs imposed. The defendant had argued that the psychiatric forensic report was incomplete and should be supplemented (art. 117(1), art. 124 C. pr. pen.) and that the sentence was improperly individualized; the court found the report—concluding chronic alcoholism with preserved discernment at the time of the killing—was complete and unambiguous, and that the mid-range sentence was correctly individualized under art. 72 and art. 52 Criminal Code given the gravity of the fatal stabbing of the victim and the offender's chronic alcoholism and history of domestic violence.
Legislator headnote
AI generatedart. 64 C. pen, art. 118 lit. b) C. pen, art. 117 alin. (1) C. proc. pen, art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen, art. 72 C. pen, Art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen; Murder conviction upheld: 15-year sentence affirmed despite challenge to psychiatric report and sentence severity: 174 Criminal Code but removed the ancillary prohibitions under art. 64(c) and (e)); the defendant's 15-year prison sentence, 5-year rights interdiction, civil damages, and preventive detention remain in force, with credit for time served from 21 February 2004 to 27 January 2005 and costs imposed. The defendant had argued that the psychiatric forensic report was incomplete and should be supplemented (art. 117(1), art. 124 C. pr. pen.) and that the sentence was improperly individualized; the court found the report—concluding chronic alcoholism with preserved discernment at the time of the killing—was complete and unambiguous, and that the mid-range sentence was correctly individualized under art. 72 and art. 52 Criminal Code given the gravity of the fatal stabbing of the victim and the offender's chronic alcoholism and history of domestic violence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe Court rejected the appellant's request to annul the decision based on incomplete psychiatric expertise, as this ground for cassation was dismissed.
The Court rejected the appellant's claim of wrongful sentencing individualization, as this ground for cassation was also dismissed.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 230 din 15 iunie 2004, a condamnat pe inculpatul G.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 din același cod.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus detenția de la 21 februarie 2004, la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.
A obligat pe inculpat la 100.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile T.V., T.V. și T.M. și la daune morale de 100.000.000 lei către T.V. și câte 25.000.000 lei către T.V. respectiv T.M.
S-a reținut, în esență, că la 20 februarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice și pe fondul unor relații tensionate, cauzate de consumul frecvent de alcool de către inculpat, și-a ucis concubina, victima T.N., cu mai multe lovituri de cuțit.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 450 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de inculpat și a casat sentința numai cu privire la dispozițiile art. 64 lit. c) și e) C. pen., dispoziții pe care le-a înlăturat cu motivarea că au fost nelegal aplicate, întrucât inculpatul nu îndeplinea la data comiterii faptei vreo funcție sau profesie care să aibă legătură cu aceasta și nici nu era tutore sau curator al vreunui minor.
Declarând recurs împotriva acestor hotărâri, inculpatul a solicitat să fie casate, iar cauza trimisă spre rejudecare pentru completarea expertizei medico-legale psihiatrice.
În subsidiar a cerut să-i fie redusă pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea comisă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când gradul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Totodată, conform art. 124 din același cod, când organul de urmărire penală sau instanța de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză.
În cauza de față, la cererea inculpatului și față de împrejurările comiterii faptei (pe fondul consumului excesiv de alcool) prima instanță a apreciat necesară efectuarea unei expertize psihiatrice care să se pronunțe cu privire la discernământul acestuia în momentul săvârșirii infracțiunii.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul are un intelect în limite normale, este cooperant și orientat temporo spațial, are o personalitate dizarmonică și toleranță scăzută la frustrare, este consumator de băuturi alcoolice și mai are în antecedente probleme cu organele de poliție pe tema violenței domestice. Concluzionează că prezintă: „Tulburare organică de personalitate intricată cu etilism cronic”, iar la data comiterii faptei avea discernământul faptelor sale.
Constatările și concluziile raportului de expertiză nu au fost apreciate ca incomplete sau confuze de către inculpat și apărătorul său, nici cu ocazia judecării la prima instanță, nici în apel.
De altfel, nici în recurs nu s-a precizat motivul pentru care expertiza ar fi incompletă sau indecisă (nici nu există incertitudine), solicitându-se numai în mod generic necesitatea completării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Cum nu există o justificare procedurală, faptică sau logică pentru completarea acestui raport de expertiză, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., nu poate fi primit.
Nici motivul de casare întemeiat pe punctul 14 de sub același articol, privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi primit.
Față de modul și contextul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de gravitatea faptei și de elementele ce caracterizează pe făptuitor (consumator cronic de băuturi alcoolice și cu antecedențe de violență în familie), pedeapsa de 15 ani închisoare (media între minimul și maximul prevăzut de lege) a fost corect individualizată, instanțele ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul menționat în art. 52 din același cod.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.
Din pedeapsă se va deduce la zi perioada arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 450 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21 februarie 2004 la 27 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.