Cassation inadmissibility due to failure to invoke statutory grounds for annulment in criminal appeal

Şedinţa publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1954 din data de 11.12.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 233 C. pen. - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată (faptă din data de 23.03.2024, persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), n) şi o) C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica ori de a se apropia la o distanţă mai mică de 50 m de persoana vătămată B., precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate B.), pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., şi anume după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica ori de a se apropia la o distanţă mai mică de 50 m de persoana vătămată B., precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate B.), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. (...)

Cu referire la acelaşi inculpat, în baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. şi art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a menţinut măsura arestării preventive dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 53/24.03.2024, emis de Judecătoria Braşov.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. şi art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada cât acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv din data de 24.03.2024 la zi.

În continuare, instanţa, în baza art. 22 C. proc. pen.., a luat act de renunţarea la pretenţiile civile formulate de partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., deţinut în penitenciarul Codlea, împotriva sentinţei penale nr. 1954 din data de 11.12.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o menţine.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a constatat că la data pronunţării prezentei hotărâri, încetează de drept măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat prin încheierea nr. 51 din data de 24.03.2024 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2024, definitivă prin încheierea nr. 14/CJDL din 27.03.2024 pronunţată de Tribunalul Braşov.

În baza art. 422 C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a adăugat la perioada deducerii reţinerii şi arestării preventive şi arestului la domiciliu a inculpatului timpul scurs după pronunţarea sentinţei atacate cu apel, respectiv perioada de la data de 12.12.2024 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 07 februarie şi inculpatului A. la data de 12 februarie 2025 la locul de deţinere, Penitenciarul Codlea.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie condamnatul A. la data de 24 februarie 2025, data ştampilei Poştei Române, aflată pe plicul de la dosar recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 25 martie 2025 şi către partea civilă B. la data de 02 aprilie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 17 aprilie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 06 mai 2025.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie este formulată olograf de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Codlea, cuprinde hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală).

În motivarea recursului în casaţie nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază cererea de recurs în casaţie, condamnatul a susţinut că nu este vinovat pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat, arătând pe scurt situaţia de fapt. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere circumstanţele sale personale, respectiv că a avut loc de muncă şi şi-a întemeiat o familie.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie este formulată olograf de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Codlea, cuprinde hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală).

În motivarea recursului în casaţie nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază cererea de recurs în casaţie, condamnatul a susţinut că nu este vinovat pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat, arătând pe scurt situaţia de fapt. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere circumstanţele sale personale, respectiv că a avut loc de muncă şi şi-a întemeiat o familie.

Înalta Curte constată că nici în cererea iniţială şi nici până la termenul acordat în cauză pentru pronunţarea asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, condamnatul nu a indicat un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. pe care să se sprijine motivele invocate de acesta.

O cerere de recurs în casaţie nu poate învesti instanţa în absenţa indicării cazului de recurs în casaţie şi a motivelor pe care acesta se bazează. Înalta Curte aminteşte că din cuprinsul cererii trebuie să rezulte voinţa de a recura şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, aceasta neavând posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. Atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.

Totuşi, trecând peste acest aspect de admisibilitate, Înalta Curte constată că recurentul a susţinut că nu este vinovat pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat, arătând că a plecat cu fratele său la o plimbare şi acesta l-a instigat să sustragă telefonul părţii vătămate, o mică sumă de bani şi un pachet de ţigări. Se apreciază că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., acestea vizând chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanţa de apel, pe baza materialului probator administrat, aspecte ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2025.