Request to transfer fraud trial due to alleged judicial bias and media pressure dismissed as unfounded; petitioner ordered to pay judicial costs

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la data de 9 mai 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa în care are calitatea de inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de disp. art. 244 alin 1 şi 2 C. pen.

În argumentare, petenta a susţinut, în esenţă, că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Constanţa este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor, apreciind că nu există garanţii de imparţialitate cu privire la judecarea cauzei în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Prioritar, a menţionat că a formulat două cereri de recuzare cu privire la completul de judecată care soluţionează dosarul a cărui strămutare se solicită, cereri care, deşi erau fondate, au fost respinse de către doi dintre judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa, aspect care, în opinia petentei este de natură să dovedească existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Constanta este afectată.

Totodată, petenta A. a invocat existenţa unei presiuni media la adresa magistraţilor Curţii de Apel Constanţa, dovedită prin numeroasele articole în care se evocă situaţia juridică a terenului situat în B., teren ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare se solicită.

De asemenea, a susţinut că, în dosarul nr. x/2018, judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa, învestiţi cu judecarea unei infracţiuni de şantaj, în care petenta avea calitatea de parte civilă, iar martorul audiat C. şi primarul din B. aveau calitatea de inculpaţi, au hotărât achitarea acestora, în condiţiile în care Tribunalul Constanţa i-a condamnat.

În acest context, a menţionat că obiectul şantajului era reprezentat de terenul identificat în parcela x, ce face obiectul infracţiunii de înşelăciune pentru care petenta este judecată.

Totodată, în susţinerea cererii de strămutare, petenta a făcut referire şi la publicarea unor articole de presă în detrimentul acesteia, cu scopul de a influenţa publicul şi instanţa.

În continuare, petenta a făcut trimitere la modul de desfăşurare a judecăţii în faţa instanţei de apel, context în care a învederat următoarele: respingerea unei cereri de efectuare a unei expertize pentru a dovedi deficienţa de auz a acesteia; respingerea cererii de desfăşurare a şedinţei de judecată într-o sală dotată cu sisteme de amplificare a sunetului, la care s-a adăugat afirmaţia doamnei judecător în sensul că petenta minte că nu aude deşi aceasta a depus acte medicale în acest sens; preschimbarea unui termen de judecată; amendarea petentei de către instanţă pentru că a solicitat lămuriri cu privire la dispoziţiile legale în baza cărora instanţa are posibilitatea de a-i restitui înscrisuri depuse ca probă sau împrejurarea că şedinţele de judecată nu au fost publice.

Deopotrivă, în opinia petentei, instanţa are prejudecăţi, întrucât consideră că probele parchetului dovedesc existenţa şi săvârşirea infracţiunii.

Mai mult, a susţinut că judecătorul cauzei are atitudine părtinitoare, întrucât nu a luat nicio măsură împotriva părţii civile care a lipsit nemotivat de la şedinţele de judecată, în timp ce petenta a fost amendată pentru că a întrebat instanţa care este articolul din C. proc. pen. care dă dreptul judecătorului să îi restituie acte din dosar sau pentru formularea unor cereri de recuzare.

Petenta a mai susţinut că are temerea că instanţa doreşte să o împiedice să facă dovada faptului că la momentul încheierii contractului de arendă era în posesia terenului, respectiv a faptului că nu există acţiunea de inducere şi menţinere în eroare.

În cuprinsul cererii de stărmutare, petenta a mai invocat refuzul instanţei de a rectifica încheierile de şedinţă, în urma cererilor formulate oral şi în scris sau respingerea unor întrebări formulate de inculpată în cadrul audierilor care erau de natură să dovedească inexistenţa faptei, precum şi lipsa consemnării acestora în cadrul încheierilor de şedinţă sau respingerea probei cu martori propuşi de petentă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.05.2025, sub nr. x/2025, cu prim termen de judecată la data de 04 iunie 2025.

La data de 02 iunie 2025, Curtea de Apel Constanţa a transmis informaţiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat, în esenţă, că petenta nu a învederat în concret niciun aspect, împrejurare sau situaţie, care să constituie vreo dovadă că imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ar fi în vreun fel afectată.

Totodată, s-a susţinut că, la Curtea de Apel Constanţa, judecata a avut loc în condiţii optime, fără a se aduce atingere în vreun mod obiectivităţii şi imparţialităţii completului învestit cu soluţionarea cauzei.

Analizând cererea de strămutare formulată de petenta A., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor invocate de petentă, Înalta Curte aminteşte că strămutarea este remediul procesual reglementat de C. proc. pen. în vederea înlăturării situaţiilor care pun în pericol normala desfăşurare a unui proces penal, ca urmare a unor stări de fapt neconvenabile, existente la locul unde urmează să fie judecată cauza ce face obiectul procesului penal.

Temeiul strămutării, care nu se confundă cu vreuna din cauzele de suspiciune personală, rezultă din atitudinea, din comportarea în mod repetat a unor subiecţi procesuali oficiali faţă de una dintre părţi, conduită care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădeşte existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate.

Acest remediu procesual nu poate fi folosit, însă, decât în situaţii vădit contrarii celor în care trebuie să se desfăşoare în mod normal procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi a calităţii părţilor, considerând că la Curtea de Apel Constanţa nu se poate realiza o judecată obiectivă a cauzei penale cu respectarea normelor procedurale care reglementează procesul penal, Înalta Curte constată că afirmaţiile petentei nu sunt susţinute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei.

În speţă, dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, are ca obiect judecarea în primă instanţă a petentei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Înalta Curte constată că majoritatea argumentelor invocate de către petentă antamează, în realitate, chestiuni ce au semnificaţia unor veritabile critici aduse legalităţii soluţiilor dispuse în plan procesual sau substanţial de către instanţele de judecată, respectiv: soluţia dispusă cu privire la cele două cereri de recuzare ale completului de judecată, soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2018 (în cauza având ca obiect cercetarea infracţiunii de şantaj - în care petenta are calitatea de parte civilă), respingerea cererii de efectuare a unei expertize sau de audiere a unor martori, respingerea cererii petentei de asigurare a desfăşurării şedinţei de judecată într-o sală dotată cu sisteme de amplificare a sunetului, respingerea unor cereri de probe, dispoziţia instanţei de preschimbare a termenului de judecată, dispoziţia instanţei de amendare a petentei, refuzul instanţei de a rectifica încheierile de şedinţă ca urmare a solicitărilor petentei, modalitatea de consemnare a declaraţiilor, modalitatea de audiere a părţii civile, or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluţionare a cererii de strămutare.

În acest din urmă demers procesual, instanţa poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petentă cu privire la imparţialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea procedurilor sau a măsurilor dispuse în cursul procesului.

De asemenea, calitatea unor persoane pretins implicate în cauză (în acest sens, petenta indicându-i pe D. - membru al autorităţii teritoriale de ordine publică Constanţa, om de afaceri, preşedinte de partid, fratele primarului de la B., C. - potent om de afaceri, reclamant/pârât în dosarul nr. x/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa), precum şi convingerea personală a petentei că se prefigurează o soluţie într-un anumit sens ca urmare a presiunilor care ar putea plana asupra judecătorilor care au de stabilit situaţia juridică a terenului situat în parcela x, nu pot constitui argumente suficiente pentru a aprecia că judecătorii Curţii de Apel Constanţa nu sunt obiectivi şi imparţiali în soluţionarea cauzei penale.

Astfel, nemulţumirea petentei referitoare la dispoziţiile instanţei nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza.

Respingerea unor cereri nu poate fi interpretată ca o dovadă de lipsă de imparţialitate a instanţei, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute de lege şi sunt motivate în cuprinsul actelor procedurale prin care au fost dispuse, iar hotărârile pronunţate pot fi verificate în căile de atac prevăzute de lege.

Ca atare, susţinerile petentei care depăşesc limitele în care poate fi analizată o cerere de strămutare, cum ar fi cele privind respingerea probelor propuse şi a cererilor formulate în faţa Curţii de Apel Constanţa, ori a altor aspecte care ţin de cercetarea judecătorească, nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluţioneze o cerere de strămutare, care nu are atribuţiile unei instanţe de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Înalta Curte constată că modalitatea de soluţionare a cauzei penale - criticată ca fiind discreţionară sub aspectul soluţiilor date cererilor formulate de petentă - care constituie obiectul nemulţumirii acesteia, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen. prin prisma criteriilor de imparţialitate şi obiectivitate prevăzute de lege, putând fi valorificată exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petentă cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului ori a măsurilor dispuse de judecătorii instanţei inferioare.

De aceea, presupusele erori ale instanţei pot fi cenzurate exclusiv prin prisma căilor de atac prevăzute de lege, neconstituind împrejurări apte a aduce în discuţie conduita judecătorilor instanţei de control judiciar pe rolul căreia se află cauza.

Deopotrivă, motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la presiunile din partea mass-media asupra judecătorilor cauzei, Înalta Curte constată că interesul presei locale pentru cauza petentei nu poate conduce de plano la reţinerea unei lipse de imparţialitate a corpului de magistraţi din cadrul curţii de apel. Existenţa unei mediatizări în presă sau televiziune referitoare la un dosar pe rolul instanţelor judecătoreşti, fără a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile cu rezonanţă şi asupra întregului colectiv de magistraţi din cadrul secţiei penale a unei instanţe nu poate susţine strămutarea cauzei.

Mai mult decât atât, petenta nici nu a făcut dovada pretinselor mediatizări ale cauzei a cărei strămutare se solicită sau a unor cauze aflate în legătură directă cu acest dosar şi care ar putea influenţa imparţialitatea magistraţilor.

Concluzionând, în contextul celor expuse, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curţii de Apel Constanţa nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentei din prezenta cauză, simpla susţinere că judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2025.