Revizuire for unconstitutional restriction of cassation appeal where statutory ground for non-termination of proceedings was found unenforceable

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 130/14.05.2021 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, şi k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei".

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (6) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1968), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., A., C. şi "Arinişul-Călimani Cooperativă Agricolă" la plata sumei de 608.238,92 RON cu dobânzile şi penalităţile aferente, reprezentând daune materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., A. până la valoarea sumei de 608.238,92 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.

În baza art. 256 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte:

- adresa emisă de Primăria Topliţa, înregistrată sub nr. x/26.04.2010 (Vol. 9 dosar u.p.);

- cele trei formulare tipizate APIA intitulate "cereri" pentru transferul unor/unei parcele din declaraţia de suprafaţă pentru care s-au solicitat plăţi de agromediu" înregistrate la APIA - Centrul Judeţean Harghita sub nr. 28/14.05 2009 (dosar u.p.);

- formularul tipizat APIA intitulat "Declaraţie", din care rezultă că administratorul B. a fost împuternicit de cele şase persoane care apar în tabelul conţinut de declaraţie, pentru a depune în numele asociaţiei cerere pe suprafaţă 2009 (Vol. 9 dosar u.p.)

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpaţii A., C., B., "Arinişul-Călimani Cooperativă Agricolă" şi partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Prin decizia penală nr. 530 din data de 07 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, îndreptată prin încheierea din data de 09 iunie 2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis, printre altele, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 130/D/2021 din 14 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, sub aspectul laturii penale şi civile, reţinându-se cauza spre rejudecare şi, în fond:

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă faţă de inculpatul apelant A..

În temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (6) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus faţă de inculpatul A., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a fixat termen de supraveghere 3 ani începând cu data prezentei hotărâri.

Potrivit art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 zile potrivit dispoziţiilor Legii nr. 253/2013 în cadrul Primăriei Mun. Cluj Napoca sau Regia Domeniului Public Cluj, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului ca, pe viitor, să aibă o conduită de respectare a normelor legale şi a relaţiilor sociale ocrotite de lege.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile stabilite ori săvârşeşte din nou o infracţiune în termenul de încercare, cu consecinţa executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenţie.

În baza art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 1381 C. civ., s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii B., A., C. şi Arinişul Călimani Cooperativa Agricolă în solidar către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, la plata sumei de 433.522,92 RON, creanţă (debit) principală, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile prevăzute de Codul de procedură fiscală calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data achitării efective a debitului principal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., A. până la valoarea sumei de 433.522,92 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie, printre alţii, inculpatul A., la data de 13.07.2022, întemeiată pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.

Recurentul A. a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurentul a arătat că la dosarul cauzei existau probe care să conducă la pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În acest sens, a menţionat că prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituţională a statuat că Decizia nr. 297/2018 a instanţei de contencios constituţional are natura juridică a unei decizii simple/extreme, iar lipsa de intervenţie a legiuitorului, care a "pus" în sarcina organului judiciar necesitatea de a contura cadrul normativ aplicabil în situaţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, a determinat aplicarea legii penale prin analogie. Astfel, prin pronunţarea Deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituţională a înlăturat orice altă interpretare în raport de inexistenţa în intervalul cuprins între publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi adoptarea O.U.G. nr. 71/30.05.2022 a unei cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, reţinând că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. şi-au pierdut aplicabilitatea ca efect al intrării în vigoare a Deciziei nr. 297/2018.

Recurentul a subliniat că întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept substanţial, fiind strâns legată de instituţia răspunderii penale şi, chiar dacă actul judiciar de întrerupere este unul procesual sau procedural, acesta trebuie analizat prin prisma efectelor pe care le produce sub aspect substanţial.

Prin urmare, a susţinut că prescripţiei răspunderii penale i se aplică dispoziţiile privind legea penală mai favorabilă, atât în ceea ce priveşte termenele, cât şi cauzele de întrerupere sau de suspendare, respectiv dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. în forma în vigoare de la momentul publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi până la data modificării acestui articol prin O.U.G. nr. 71/30.05.2022.

În concret, inculpatul A. a susţinut că legea penală mai favorabilă aplicabilă situaţiei sale este cea cuprinsă între data publicării în M.Of. al României a Deciziei Curţii Constituţinale nr. 297/2018, respectiv 25.06.2018, şi data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, respectiv 30.05.2022, interval de timp în care dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu conţineau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, iar prescripţia specială nu poate interveni în cazul de faţă, prescripţia răspunderii penale urmând a fi evaluată prin raportare strict la termenele prevăzute de art. 154 C. pen.

Recurentul A. a precizat că a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unor presupuse fapte prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen., respectiv fals intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. (1968), totul cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., perioadele infracţionale reţinute fiind 14.05.2009, respectiv 26.04.2010. Aşadar, a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani şi acest termen de 8 ani a început să curgă din luna mai a anului 2009, dată la care s-a constatat că a fost săvârşită fapta, prescripţia generală fiind îndeplinită în luna mai a anului 2017.

Referitor la argumentele instanţei de apel potrivit cărora, în cauză, au intervenit acte de întrerupere a prescripţiei anterior celor două decizii ale Curţii Constituţionale care continuă să producă efecte, recurentul a susţinut că acestea echivalează cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor şi considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, întrucât ar avea ca şi consecinţă crearea unei lex tertia.

Prin urmare, recurentul a precizat că, în cauză, în raport de faptele imputate şi de Deciziile Curţii Constituţionle nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a intervenit o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) C. pen.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte a reţinut, în legătură cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., că acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal." Or, în speţă, împotriva recurentului s-a pronunţat o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest context, s-a reţinut că situaţia invocată de recurentul A., respectiv că acest caz de casare s-ar aplica şi situaţiei în care instanţa nu a dispus o soluţie de încetare a procesului penal, deşi exista un caz de încetare a procesului penal, excedează prevederilor exprese şi limitative ale dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut că aspectele invocate de recurentul A. cu privire la încetarea în mod greşit a procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., se încadrează, formal, în cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Drept urmare, prin încheierea din 01 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 530 din data de 07 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. doar cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi cel privind greşita soluţionare a laturii civile şi s-a trimis cauza Completului C5 în vederea judecării recursului în casaţie.

De asemenea, prin încheierea 01 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Totodată, prin decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Împotriva încheierii din data de 01 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, a formulat revizuire condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la 30 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, revizuentul condamnat A. a arătat că, în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal şi este motivată în fapt şi în drept, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât încheierea din 01 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituţională după ce aceasta a devenit definitivă, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. Recurentul a menţionat că, în acea cauză, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., şi, urmare a admiterii acestei solicitări, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.

În concret, revizuentul a arătat că, ulterior pronunţării încheierii din 01 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, prin care cererea de recurs în casaţie întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu a fost admisă în principiu în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzuă de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., apreciate, la acel moment, ca nefiind incidente în cauză, au fost declarate neconstituţionale.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este admisibilă în principiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, conform art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar încheierea din data de 01 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, este o hotărârea definitivă.

Totodată, cererea a fost formulată şi motivată în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută atunci când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În acest context, se reţine că prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunţată de Înalta Curte, în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de condamnatul A., referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că motivele de recurs nu prezintă aparenţa de sustenabilitate a acestui caz, după cum nu se încadrează niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ şi expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În concret, s-a reţinut că motivele indicate în cererea de recurs în casaţie vizează o ipoteză care nu se circumscrie nici măcar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din moment ce nu există situaţia premisă prevăzută de legiuitor, vizând existenţa unei dispoziţii de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunţată o soluţie de condamnare.

Pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impune ca revizuentul să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul dosarului său soluţionat definitiv, condiţie îndeplinită în speţă. În acest sens, se observă că prin încheierea din 01 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

După rămânerea definitivă a încheierii împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328/11.04.2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Aşa fiind, constatând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen., şi va dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Pe fondul cererii de revizuire, evaluând consecinţele încălcării dispoziţiei a cărei neconstituţionalitate s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50/18.02.2025, Înalta Curte constată că acestea continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate.

A raţiona altfel ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi a perpetua încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României, deşi acesta a declanşat, la rândul său, controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condiţiile în care stabilitatea hotărârii judecătoreşti nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituţie.

Deopotrivă, în considerarea aceloraşi argumente, Înalta Curte reţine că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât autorul unei excepţii de neconstituţionalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii Constituţionale, deci ale controlului de constituţionalitate pe care l-a declanşat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestuia.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de revizuire şi, pe cale de consecinţă, va anula, în parte, încheierea atacată şi va dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., cu privire la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., referitor la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie care, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A..

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva încheierii din 01 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016.

Admite cererea de revizuire, anulează, în parte, încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., cu privire la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., referitor la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2025.